Buzău: Preţurile la legume bat noi recorduri
0Deşi Buzăul era recunoscut pe plan naţional ca un centru de producţie agricolă cu greutate, în pieţe preţurile au luat-o razna. Legumele au devenit produse de lux după ce usturoiul a ajuns să se vândă cu 25 de lei kilogramul, ţelina să se vândă la felie cu 13 lei pe kilogram, iar legătura de mărar a depăşit pragul psihologic de 1 leu.
Ritmul de creştere al preţurilor la legumele din pieţe pare să nu se
tempereze. Dimpotrivă, tarifele pe tarabe îşi continuă ascensiunea
vertiginoasă .
Producţia redusă din legumicultură, capacitatea slabă de procesare dar
şi costurile de producţie care au explodat din cauza carburanţilor şi
energiei tot mai scumpe, par să fie principalele cauze pentru
care judeţul Buzău a ajuns să nu-şi mai poată hrăni locuitorii cu legume
la preţuri acceptabile.
Incredibil, ţelina a ajuns şi la 13 lei kilogramul
Producătorii spun că, după ce muncesc pe rupte în grădini şi solarii și alocă investiții uriașe în irigații și ierbicidări, nu pot să își vândă marfa la un preț rezonabil pentru că ar ieşi în pierdere.
Astfel s-a ajuns ca usturoiul să se vândă cu 25 de lei kilogramul, în unele cazuri chiar şi cu 30 de lei, rădăcina de ţelina să se dea la feliuţă la preţ de 13 lei pe kilogram, iar legătura de mărar a depăşit pragul psihologic de 1 leu.
Chiar şi puţinele roşii produse la Buzău în serele
şi solariile particulare au preţuri prohibitive. „Ne costă foarte mult de la motorină la current şi vindem şi noi mai
scump, că n-avem de-ales pentru a rezista. Noi nu putem să ieşim la
liman cu cheltuielie. Usturoiul se vinde aşa scump pentru că nici nu
prea mai are nimeni. Fasolea a ajuns 10 lei, roşiile şase - şapte lei
pentru că productia este mică iar noi n-avem cum să udam şi nici forţă
de muncă nu ne permitem sa angajăm”, spune Aurelia Dimciu, producător
din comuna Mărăcineni.
Inginerii agricoli spun că singura soluţie pentru a ieşi din acest impas este ca statul român să investească masiv în sisteme de irigaţii, depozite de stocare şi fabrici de procesare.“Ca să stimulăm micii producatori trebuie făcut urgent un deposit en-gros în parteneriat public privat, cu sisteme de frig ultramoderne şi o fabrică de procesare şi producere a conservelor, aşa cum era în urmă cu 10 ani. Doar aşa s-ar putea ca în câţiva ani să-şi revină horticultura şi industria alimentară. Ar scădea rapid preţurile şi am dezvolta şi exporturile la care am fost odată campioni “a mai spus Valeriu Călin, horticultor şi fost inginer şef la unitatea procesare a legumelor şi fructelor din Buzău - ILF.