Supermarketul de la semafor

vânzătorii de ziare care-şi împărţeau intersecţiile Capitalei sunt dublaţi de băieţi tuciurii care au de vânzare cam orice: de la ceasuri şi ochelari de plastic până la aparate foto sau

vânzătorii de ziare care-şi împărţeau intersecţiile Capitalei sunt dublaţi de băieţi tuciurii care au de vânzare cam orice: de la ceasuri şi ochelari de plastic până la aparate foto sau laptopuri de mii de euro. Iar preţurile? Cât mai negociabile! Cine nu-şi permite sau nu e interesat de un lucru nou şi cu garanţie are toate motivele să se bucure că există aceste "magazine" ambulante prin mai tot oraşul. Din zone ultracentrale ca Batiştei şi Piaţa Rosetti până pe şoseaua de Centură. şi, de multe ori, chiar şi cei neinteresaţi se lasă convinşi de ofertele irezistibile care se prezintă. Iar vânzătorii sunt parcă pregătiţi prin şcoli europene de marketing. Poţi fi, de multe ori, surprins în timp ce stai cu ochii pe semafor şi aştepţi culoarea verde de un vânzător "profesionist".
Se va îndrepta spre maşină fără să dea ceva de bănuit. şi atâta timp cât nu are în mână o sticlă cu apă şi un spălător de parbriz nu reprezintă o ameninţare. Oricum, ştii că nu vrea să-ţi spele parbrizul, pentru că ai avea nevoie, şi atunci, cu siguranţă, nu găseşti un meseriaş, chiar dacă îl cauţi. Totuşi, se va opri la geamul maşinii şi îţi va oferi un odorizant de maşină, pe care îl scoate, subtil, din buzunarul pardesiului jegos pe care-l poartă "la muncă". Dacă ai deja unul, oferta continuă. "Hai şefule, să-ţi dau un trepied nou-nouţ. Se întinde doi metri, are reglaje pe toate direcţiile, e foarte stabil şi rezistent!" şi dacă răspunsul este "Nu-mi trebuie că nu am aparat de fotografiat", omul nu va fi câtuşi de puţin descurajat: "Păi, îţi dau eu unul! Câţi megapixeli vrei? Hai că-ţi fac un preţ bun la amândouă!"
Preţuri la ofertă
Ca idee, nu ar fi rău ca aceşti vânzători să ofere produse de calitate la preţuri întotdeauna reduse. În afară de comercianţii legali, nimeni nu s-ar supăra. Doar că o mare parte din produsele cumpărate "la stop" sunt falsuri grosolane. Tricouri "de firmă", fabricate cu ajutorul unor imprimeuri care ies la prima spălare, aparate de fotografiat făcute "pe vapor" şi care nu există în vreun nomenclator, ochelari de soare care nu rezistă stresului primei purtări, ceasuri stricate şi altele. Restul sunt produse de marcă, exact ca şi cele cumpărate din orice magazin. Doar că sunt puţin folosite şi furate! "M-a convins unu` odată să-mi vândă un casetofon de maşină care de-abia apăruse pe piaţă. Preţul era atrăgător. M-a invitat în spatele blocurilor din intersecţia respectivă - era undeva prin Colentina - să-mi arate marfa. Chiar era ce-a promis. Doar că mi-a dat casetofonul cu jumătate din bordul maşinii de pe care fusese smuls. Cred că era cam drogat omu`! N-am mai stat să negociez. Am plecat imediat...", povesteşte George, un bucureştean care se declară "săturat şi stresat" de comerţul de intersecţie. şi tocmai pentru că, de multe ori, marfa e de furat, vânzătorii nu vin mereu în aceleaşi locuri.
Piaţă liberă
"E vorba de strategie, domne`! Nu stai să vinzi acolo unde nu e lume sau unde se plimbă gaborii. Eu mi-am ales locurile şi îmi plătesc
taraba
. Pe aici trec mulţi şi cumpără mulţi. Da` tot nu pot să stau mereu în acelaşi loc că pân` la urmă mă umflă. Înainte stăteam pe la Chitila (şoseaua - n.r.) şi mergea prost. Aici fac afaceri bune şi poliţia mă
înţelege
!", se destăinuie Nicu, un comerciant care îşi vinde marfa pe Centură. Acolo sunt adevărate supermarketuri. Pentru că în anumite zone traficul este blocat mai toată ziua, vadul este făcut. şi când trece prin dreptul geamului maşinii, vânzătorul, care îţi prezintă un tricou sau un ceas lucios, debitează toată oferta: "Uite un ceas frumos pentru mata`! Adidaşi nu vrei? Am un treling mişto, de firmă. Un aparat foto? Un CD? Un mobil? E sigilat! ţi-l dau redus!". Dacă te interesează ceva, vânzătorul te duce la "depozit", la câteva zeci sau sute de metri de şoseaua principală. Acolo îl găseşti după nişte tufişuri, sau - în funcţie de "firmă" - într-o Dacie obosită, pe asociatul vânzătorului, paznicul seifului-sacoşă. Îţi arată marfa, negociezi preţul şi, dacă te pricepi, "săptămâna asta am luat şi un ceas
Tisot
, şi un CD player de maşină cu patru milioane. Nu ştiu de unde le-a furat ăia, da nici nu mă interesează! Erau noi", mărturiseşte un şofer de tir care preferă să-şi facă cumpărăturile pe Centură decât să stea la cozi prin hipermarketuri şi să plătească de la dublu în sus. "Mai tre` să ştii să şi negociezi! În general, eu scot marfa la sfert de preţ din cât cer ei. Tre` să ştii cum să-i iei", ne învaţă acelaşi tirist.
Marfă pe comandă
Când sunt întrebaţi de unde au marfa şi de ce o vând pe stradă, cei mai mulţi vânzători de la semafor au explicaţiile pregătite: "Tot ce am eu aici e marfă cumpărată. Am un văr care e şofer pe tir şi mi le aduce mai ieftin. Da` n-am bani să-mi fac magazin, că te rupe ăştia cu taxele lor! Ia` ziceţi, ce casetofon vă interesează şi în cel mult două zile vă fac rost", spune Doru, pe care l-am găsit cu o rezervă impresionantă de binocluri şi ochelari de soare, undeva, în zona Big Berceni. Alţii sunt şi mai "sinceri". "Păi, ce să fac şefule şi io!? Uite, sunt zidar şi muncesc aici în clădirea asta nouă de se face pă` colţ. Da' cu banii de la ăştia mor de foame. Tre' să trăiesc şi eu cumva", se plângea Culaie, susţinut de pe trotuar de colegii săi zidari care îi ţineau sacoşa cu trepiede de toate mărimile. Iar în clădirea care se construia, în zona Pieţei De Gaulle, se vedeau doi ucenici care mozoleau pereţii. Meseriaşii făceau afaceri la stradă! "Deci, pentru camera aia video, treceţi mâine, să mă interesez dacă există", ne-a amintit el când reintram în trafic.