Palatul Telefoanelor, primul „zgârie-nor” românesc, se redeschide în urma unei investiții uriașe

Palatul Telefoanelor, cândva o clădire revoluționară a Bucureștiului interbelic, se redeschide în urma unei investiții uriașe.

Orange România a investit 7 milioane de euro pentru a readuce Palatul Telefoanelor la gloria de altădată, dar și la normele de rezistență și securitate la incendiu de astăzi,  anunță Urban.  

Construcția, cu o arhitectură art deco, a fost inspirată după clădirile americane, inclusiv de Empire State Building din New York. La acea vreme, Palatul era singura clădire din România care găzduia echipamente telefonice de ultimă generație și care asigura conexiunea cu orașele europene.

Pe locul clădirii funcționa încă din în secolul al XIX-lea terasa Oteleșeanu, a cărei grădină era cea mai căutată de bucureștenii acelor vremuri, dar și de personalități precum George Coșbuc sau Ion Minulescu.

Societatea Anonimă Română de Telefoane a cumpărat locul terasei în 1931 cu 39,5 milioane de lei, pentru a-și ridica celebrul sediu de pe Calea Victoriei. Arhitecții au fost americanul Louis Weeks și românul Edmond Van Saanen Algi.

O altă premieră din partea clădirii este acea că este prima din București realizată pe scheleți de oțel, realizați la Uzinele și Domeniile de Fier Reșița, cântărind 872 de tone. Dat fiind scheletul dur al clădirii, aceasta a rezistat cutremurului devastator din 1977, dar și cutremurului din 1990, însă nu a rămas neafectată. 

Doi ani mai târziu, mai exact la 23 aprilie 1933, Palatul Telefoanelor a fost inaugurat, la eveniment fiind prezent și regele Carol al II-lea, care a ținut un discurs despre modernizarea Bucureștiului. Reacțiile cu privire la noua clădire au fost mixte din partea bucureștenilor, unii ocolind-o din cauza aspectului diferit față celelalte clădiri din jur, alții admirând-o pentru aerul american pe care-l oferea.

Imobilul este decorat după inspirație egipteană, iar pentru fațadă au ales piatra artificală. Au mai avut loc intervenții ulterioare asupra clădirii în stil art deco, în 1940 și 1946, când i-au adăugat două etaje.

În 1937, bucureștenii aveau acces la două tipuri de abonamente, pe care le plăteau la Palatul Telefoanelor: 750 de lei în fiecare lună pentru 210 convorbiri telefonice sau 850 de lei pentru 320 de convorbiri, precizează Urban.

Cei care nu aveau telefoane acasă, puteau corespnda cu cei aflați la distanță cu ajutorul telefoanelor publice de la oficiul poștal, sau celor de la parterul Palatului. Dacă alegeau a doua opțiune, bucureștenii trebuiau să plătească 2 lei pentru 3 minute în Capitală și 20 de lei pentru 3 minute de apel în provincie și in străinătate.

De asemenea, Palatul a fost și ținta bombardamentul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când aviația germană a lovit Bucureștiul în noaptea de 24 spre 25 august 1944 - imediat după întoarcerea armelor de la 23 august - în speranța că vor întrerupe liniile de comunicare.

Clădirea a mai fost consolidată și între 1996 și 2004, iar în ultimii ani a găzduit evenimente care sprijină arta contemporană.