Jilava, cea mai cumplită puşcărie în comunism: „Făceam răni şi bătături pe partea pe care dormeam”
0În perioada comunistă, Jilava a devenit una dintre cele mai cumplite puşcării politice. Celulele de la „neagra” se aflau sub pamânt, la 8-10 m adâncime, iar deţinutii erau ţinuţi în bezna, frig şi umezeală.
La acest tratament inuman se adăugau şi bătăile zilnice, dar şi chinul îndurat în celule. Deţinuţii stăteau înghesuiţi, unii dormeau jos, pe ciment, iar cei care reuşeau să prindă un loc pe niste rafuri de scândură au povestit că făceau răni şi bătături.
Un fragment din Constantin Ionaşcu, „Ororile şi farmecul detenţiei, o convorbire cu Traian Călin Uba”, Fundaţia Academia Civică, 2010, a fost publicat pe site-ul memorialsighet.ro. Aici apar mărturii înfricoşătoare despre regimul de detenţie de la Jilava:
„Deţinuţii dormeau pe nişte rafturi de scândură, numite priciuri. Priciul de jos era la o înălţime de 40-50 de centimetri de la pământ, iar cele de sus, la un metru douăzeci – un metru treizeci deasupra primului nivel. Aveau o scândură la capăt ca să nu aluneci, şi rogojini pe ele. Nimic altceva”.
Pe unii îi băgam sub pat
Condiţiile insalubre din celulă completau regimul zilnic pe care îl suportau deţinuţii.
„Într-o celulă de-asta, cu priciurile acelea şi cu loc pentru hârdaie, intrau peste 20 de oameni… În Jilava nu erau w.c.-uri pentru deţinuţi. Nu era grup sanitar. În celulă erau două hârdaie: pentru apă şi pentru necesităţi. Locul lor era lângă uşă. O dată pe zi, toţi cei din celulă erau scoşi afară pentru aerisirea celulei, pentru ducerea hârdaielor şi pentru aprovizionarea cu apă.
Hârdaiele astea erau duse de cei mai tineri. Băgau un băţ pe mijlocul lor, ieşeau cu ele din celulă însoţiţi de unul-doi miliţieni, treceau pe uşa principală, o luau la dreapta, urcau nişte trepte de scândură care duceau pe pământul de deasupra clădirii, şi acolo era haznaua în care răsturnau hârdaiele. Pe urmă luau hârdăul pentru apă; îl spălau, îl umpleau şi-l aduceau în celulă plin cu apă pentru 24 de ore”, se arată pe site-ul memorialsighet.ro
În acelaşi fragment apar mărturii şi despre cum stăteau deţinuţii la grămadă şi ajungeau să facă răni din cauza poziţiei de dormit:
„Câteodată se întâmpla să fim atât de mulţi în celulă, încât pe unii îi băgam sub pat, să doarmă acolo pe burtă, pentru că n-aveau loc. Sau dormeam pe prici, dar pe rând. Sau dormeam pe-o parte, pentru că nu aveam loc. Pentru că eram foarte slabi, făceam răni şi bătături pe partea pe care dormeam.
Toate celulele aveau tavanul boltit, din cărămidă şi erau acoperite cu un strat de 4-5 metri de pământ. Jilava era umedă pentru că apa din pământul de deasupra se infiltra în aceste cărămizi. Ferestrele acestor celule mari dădeau spre şanţul gol şi adânc care înconjura întreaga construcţie. Nu puteai vedea decât celălalt perete al şanţului, din pământ galben, aşa cum fusese săpat”.
Majoritatea deţinuţilor au trecut pe aici
Prin penitenciarul Jilava au fost tranzitaţi spre alte închisori şi lagăre de muncă sau au fost depuşi pentru proces şi anchete majoritatea deţinuţilor politici din perioada 1948-1964.
La sugestia regelui Carol I, în jurul Bucureştiului a fost ridicat, între anii 1870 şi 1890, un sistem de apărare împotriva unui eventual atac otoman format din 18 forturi , fiecare dintre ele fiind prevăzut cu o baterie de artilerie. Proiectul a fost elaborat de generalul belgian Henry Alexis Brialmont şi de căpitanul de geniu Ioan Clucer . După terminarea construcţiei, Fortul 13 Jilava a fost folosit ca depozit de muniţii şi garnizoană militară până în anul 1907, când la Jilava au fost aduşi o parte dintre ţăranii arestaţi. Din acel an, Jilava a fost amenajată ca închisoare militară, subordonată Statului-Major al Armatei până la 1 aprilie 1948, când a fost trecută în subordinea Ministerului de Interne, Direcţia Generală a Penitenciarelor .
Fortul a fost săpat până la adâncimea de 10 m, iar pământul care a rezultat în urma săpăturilor a fost folosit la ridicarea zidului împrejmuitor, pe acest zid fiind amplasate turnurile de observaţie. Intrarea în fort se făcea printr-o poartă boltită, pe frontispiciul căreia este gravat anul de înfiinţare al închisorii militare şi inscripţia „Fortul 13 Jilava”.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Ucrainenii au declanşat „războiul hidraulic” pentru a apăra capitala