Cum s-a schimbat Bucureştiul în ultimul sfert de secol: Alimentarele au fost înlocuite cu supermarketuri, iar croitoriile de pe Lipscani cu baruri de fiţe
0Imediat după Revoluţie, Bucureştiul s-a schimbat uşor-uşor şi s-a transformat în ceea ce vedem astăzi. Vechile embleme ale oraşului au fost ucise de ignoranţa autorităţilor şi de anii care au trecut peste ele, bucureştenii au început să se îmbrace diferit, să aibă un meniu diversificat şi să se distreze în locuri pe care nici măcar nu le-ar fi visat în urmă cu mai bine de 30 de ani.
Lipscani, cunoscuta arteră bucureşteană, a fost şi a reuşit de-a lungul vremii să îşi păstreze statutul de „punct zero al distracţiei“ şi să devină o zonă-simbol a oraşului.
Astfel, în trecut era cunoscută ca fiind locul în care aveau ateliere cei mai cunoscuţi meşteri. Doamnele, domnişoarele şi domnii îşi alegeau cu mare grijă materialele din care croitorii iscusiţi realizau piese vestimentare moderne. Uşor-uşor, locul atelierelor de pe Lipscani a fost luat de baruri şi cafenele care mai de care mai atragătoare, ducând astăzi la un Centru Istoric cunoscut nu pentru clădirile de patrimoniu pe care le are, ci pentru cafenelele şi restaurantele frecventate de oameni de toate vârstele.
Imediat după căderea comunismului, bucureştenii - la fel ca o bună parte a românilor - au profitat de faptul că oamenii care tocmai ieşiseră dintr-o perioadă de restricţii voiau să se distreze, să socializeze şi să se îmbogăţească. Mulţi din ei au mizat pe afaceri proprii, precum magazine amplasate la colţ de stradă în care se găseau de toate.
Alţii, ceva mai înstăriţi, au mizat pe afacerile din Centrul Istoric sau din apropierea acestuia. Desigur, o bună parte a cafenelelor şi barurilor de aici au fost afaceri dezvoltate de investiori străini, care au mizat şi au câştigat, întrucât Centrul Vechi al Capitalei s-a transformat într-o zonă în care afacerile merg ca pe roate.
Mallurile, invenţii ale zilelor de democraţie
În timpul regimului comunist, în Bucureşti au apărut câteva „circuri ale foamei“, aşa cum erau denumite uriaşele cantine construite între blocurile în care locuiau mii de oameni. Rolul acestora era să adune cât mai mulţi oameni care să mănânce ieftin, transformând noile construcţii în nişte cantine uriaşe, dacă ar fi să le comparăm cu ce se întâmplă în zilele noastre.
Astăzi, cei care nu au trăit acele vremuri îşi pot imagina cu greu cum arătau imensele cantine, însă pot fi asociate într-un fel cu mallurile din zilele noastre. Primul mall din România a fost construit în Bucureşti în anul 1999, iar locuitorii oraşului au dat năvală cu mic cu mare să vadă primul centru comercial din România de o asemenea anvergură. Aici, bucureştenii au găsit tot ce îşi puteau dorea: restaurante, cafenele, o sală cu jocuri de noroc, câteva săli de cinema şi magazine care găzduiau cele mai moderne branduri în materie de vestimentaţie din ţara noastră.
Singurul element comun pe care îl au circurile foamei şi noile malluri ar fi dimensiunile, în ambele cazuri fiind vorba despre construcţii-mamut menite să găzduiască un număr mare de oameni.
Oamenii obişnuiau să îşi cumpere mâncare de la alimentarele din apropierea blocului, însă uşor-uşor au apărut supermarketurile, bucureştenii având ocazia să îşi cumpere de aici de la fructe şi legume proaspete până la decoraţiuni de interior.
Brandurile celebre au ucis croitoriile
În ceea ce priveşte vestimentaţia, putem spune că bucureştenii nu aveau la dispoziţie în urmă cu zeci de ani magazine celebre pentru piesele vestimantare. Cei mai mulţi oameni începuseră după Revoluţie să îşi cumpere haine de la micile magazine apărute prin oraş şi doar odată cu apariţia brandurilor internaţionale şi la noi în ţară a început „goana“ după haine de firmă.
Acum, mallurile sunt pline de astfel de magazine, iar bucureştenii au la dispoziţie gamă variată din care pot alege accesorii, îmbrăcăminte şi încălţăminte după bunul plac.
Pe aceeaşi temă: