VIDEO Zărneşti, locul din România unde se fac bombe care transformă noaptea în zi. Fabrica produce arme de 77 de ani
0Fabrica de la Zărneşti din judeţul Braşov, fondată în anul 1938, a făcut parte din celebrul grup industrial Malaxa, un nume de referinţă în perioada interbelică. De atunci şi până azi a funcţionat sub nume ca Uzina „6 Martie” (1948-1990) şi Uzina Mecanică Tohan (1990-1998).
Rachete aer-sol, muniţie marină, focoase pentru rachete şi alte arme de care vezi prin filme se produc, de peste şapte decenii, în localitatea braşoveană Zărneşti. Fabrica de aoclo are vârsta unei ”onorabile” bătrâne, 77 de ani, şi a purtat mai multe nume de-a lungul timpul: Uzina 6 Martie (1948-1990), Uzina Mecanică Tohan (1990-1998), iar acum Tohan SA Zărneşti. Acum este o filială a Companiei Naţionale Romarm SA Bucureşti şi, pe lângă producţia de bază, s-au fabricat şi aşa-zisele produse civile, adică vestitele biciclete Pegas şi motoretele Mobra.
Producţia, orientată către muniţia NATO
Profilul producţiei a fost direcţionat de necesităţile Armatei Române, în timpul celui de-al doilea Război Mondial şi în perioada postbelică, dar a fost adaptată şi de cerinţele partenerilor externi. Fabrica produce, de regulă, pentru muniţie de artilerie, calibru de la 76 mm la 130 mm, rachete sol-sol şi aer-sol, calibru 122 mm şi 82 mm, cu raze de acţiune de la 3 la 20,4 km ( furnizor exclusiv în România), focoase pentru rachete şi muniţie de artilerie (cel mai mare producător din România), muniţie marină, elemente pirotehnice pentru alţi parteneri: şuruburi amorsă şi trasoare.
„În prezent, Tohan SA este în perioada de adaptare la economia de piaţă, prin reorganizarea şi redimensionarea capacităţilor de producţie şi a resurselor materiale şi umane, transformări complexe care implică atragerea investitorilor strategici. În acelaşi timp, noi facem eforturi considerabile pentru a spori capabilităţile tehnice şi organizatorice, pentru adaptarea la noile cerinţe generate de intrarea României în NATO, atingerea standardelor antipoluare, siguranţa muncii şi alte cerinţe care decurg ca urmare a integrării României în UE în 2007”, precizează reprezentanţii uzinei.
Ce produce fabrica
Bombe care fac din noapte… zi! Bombele de iluminare nu sunt o noutate. În schimb, notabile sunt performanţele acestor tipuri de muniţie. Ele sunt lansate din aruncătoarele de calibrul 60 mm, 81/82 mm sau 120 mm. Când ating altitudinea maximă, se deschide o paraşută, care le diminuează viteza de coborâre, luminând obiectivele din zonă. Distanţa maximă de lansare variază de la 2.670 de metri până la 5.500 de metri, iar suprafaţa iluminată are un diametru de 400 de metri.
Grenade de camuflaj în spectrul vizibil şi infraroşu. Grenadele de camuflaj sunt folosite pentru asigurarea contramăsurilor de mascare şi protecţie a propriilor trupe împotriva sistemelor de armament care au prevăzute aparatură de detecţie şi lovire în spectrul vizibil şi infraroşu, putând fi folosite în orice condiţii de mediu climatic, mecanic şi electric. Sunt fabricate pe cele trei calibre folosite de armata română: 60 mm, 81/82 mm şi 120 mm. Grenadele sunt folosite pentru crearea de perdele de fum în domeniul spectral al radiaţiei vizibile şi infraroşu: apropiat, mediu şi îndepărtat. De asemenea, grenadele fumigene pot fi folosite şi penru marcarea unui teritoriu (pentru aviaţie, de exemplu).
Rachete sol-sol şi sol-aer. Rachetele (lovituri reactive, cum sunt denumite de fabricant) sunt folosite pentru suprimarea şi anihilarea ţintelor concentrate. Lansarea rachetelor se poate realiza cu lansator tip BM 21, APRA40, RM70 sau LAROM (ultimele sunt aşa-zisele Katiuşe ruseşti, fabricate în varianta românească).
În funcţie de tip, lungimea rachetelor este de 2.881 mm sau 2.900 mm, la un calbru de 122 mm. Viteza unei rachete este de de la 690 m/secundă până la 1.230 m/s şi poate opera într-un mediu cu temperaturi de la -400C la +500C. Distanţa de tragere variază de la 20 km până la 40-45 km, în cazul rachetei cu rază de acţiune mărită.
Rachetele pot fi dotate cu două tipuri de încărcătură de luptă: înalt explozivă (HE), aria letala fiind de 1900 metri pătraţi sau cu elemente preformate (12 bucăţi de schijă). În varianta cu focos de proximitate este detonabilă la înălţimi de 1-30 metri de sol şi acoperă o suprafaţă letală de 2.800 metri pătraţi.