VIDEO Brigitte Bardot, un ursuleţ de patru luni, a devenit locatarul cu numărul 100 al Rezervaţiei de la Zărneşti
0Micuţul ursuleţ este foarte jucăuş, este hrănit cu biberonul şi a fost eliberat într-unul din ţarcurile destinate urşilor cu nevoi speciale. A fost salvat de un grup de turişti, după ce s-a pierdut de mama sa.
Rezervaţia de Urşi de la Zărneşti a ajuns astăzi la locatarul cu numărul 100. Noul locatar este nimeni altul decât un pui de numai patru luni, care va purta numele celebrei artiste Brigitte Bardot, o bună prietenă a ursuleţilor încă de la deschiderea Sanctuarului. Ursuleţul este foarte jucăuş şi este încă hrănit cu biberonul.
„Micuţa Brigitte a ajuns la Libearty după ce a fost găsită de un grup de prieteni aflaţi la un picnic la marginea pădurii. Oamenii au crezut iniţial că este un câine care vrea ceva de mâncare. Abia după minute bune şi-au dat seama de realitate. Pentru că mama nu a apărut pe parcursul zilei, oamenii au luat-o pe micuţă şi au adus-o la Sanctuar. Au salvat-o astfel de la o moarte aproape sigură, fiind mult prea mică pentru a supravieţui singură în pădure, unde ar fi riscat să fie sfâşiată de alte animale sălbatice sau să moară de foame. Mama ei, dacă ar fi fost prin preajmă, şi-ar fi făcut apariţia în timpul petrecut acolo“, a declarat Paula Ciotloş – vicepreşedinte al Asociaţiei Milioane de Prieteni.
În ultimele trei săptămâni alte două ursoaice au fost aduse în „raiul ursuleţilor“ de la Zărneşti. Este vorba despre Anca şi Pamela care au trăit fiecare peste 20 de ani după gratiile grădinilor zoologice din Piatra Neamţ şi Oradea.
Rezervaţia este cea mai mare din Europa de Est. Se întinde pe 69 de hectare şi poartă numele LiBEARty. Înfiinţarea Rezervaţiei de la Zărneşti a fost inspirată de povestea unui urs chinuit care a murit înainte să mai poată gusta savoarea libertăţii. Ursoaica Maia a fost cea care a inspirat-o pe Cristina Lapis, preşedinta Asociaţiei «Milioane de Prieteni», să înfiinţeze rezervaţia. În 1998, Maia era ţinută într-o cuşcă la un restaurant din Bran. Ajunsese, practic, să-şi mănânce lăbuţa. Reprezentanţii asociaţiei au tratat-o şi i-au dus mâncare în fiecare zi timp de câţiva ani. Din păcate, Maia a murit înainte să ajungă în rezervaţia care a luat fiinţă în 2005.