Turnul bisericii fortificate de la Rotbav s-a prăbuşit
0Turnul bisericii evanchelice fortificate din localitatea braşoveană Rotbav, care datează din secolul al XIII-lea, s-a prăbuşit, în noaptea de vineri spre sâmbătă, fără ca cineva să fie prins sub dărâmături.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Braşov, cpt. Ciprian Sfreja, pompierii au intervenit pentru înlăturarea pericolului de prăbuşire a altor elemente de clădire.
„Ne-am deplasat la faţa locului şi se intervine pentru înlăturarea pericolului. Nu sunt victime“, a precizat Sfreja.
Sâmbătă dimineaţă, la faţa locului au ajuns prefectul Mihai Mohaci, primarul Feldioarei, Sorin Taus, reprezentanţii bisericii evanghelice şi arhitecţi. Din păcate, turnul s-a prăbuşit în totalitate şi a distrus şi orga din interior. Autorităţile spun că vor căuta soluţii, probabil fonduri europene nerambusabile pentru reconstrucţia fortificaţiei.
Scurt istoric al Bisericii
Mica biserică sală romanică de sec. XIII cu cor pătrat, absidă şi turn de vest a fost fortificată în sec. al XV-lea. Zidurile exterioare ale turnului au fost întărite şi a fost adăugat drumul de strajă pe console, iar în sec. al XVII-lea se construiesc maşiculiuri. Şi zidul de incintă prevăzut cu guri de tragere şi guri de păcură datează din etapa primei fortificări. Din turnul de poartă nu a mai rămas nimic, iar partea de est a fost înlocuită ulterior de casa parohială.
Acoperişul piramidal al turnului seamănă cu cel al turnului clopotniţă de la Biserica Neagră din Braşov şi a fost construit în 1738, după ce un incendiu a distrus acoperişul iniţial. Corul acoperit cu calotă a vela şi nava cu planşeu drept sunt mobilate în stil baroc. Se remarcă băncile fără spătar pe care stăteau femeile, ale căror tălpi sunt unite printr-o singură îmbinare în coadă de rândunică şi ceasul din turn, construit de firma Zachariä din Leipzig şi impecabil întreţinut până astăzi.
Cronicile celei mai mici localităţi din Ţara Bârsei afirmă că în secolul al XIII-lea 20 de familii săseşti s-au stabilit, pline de speranţă într-un viitor mai bun, la aproximativ 1 km şi jumătate spre vest faţă de actuala aşezare, pe malul unui râu. Paşnica lor comuniune a fost însă violent întreruptă de o pustiitoare năvălire duşmană.
Locuitorii şi-au spălat în râu rănile căpătate în urma acestei lovituri a sorţii. Apa s-a înroşit de sângele lor, de unde şi denumirea săsească a localităţii „Rothbach” (Râul Roşu) şi cea ungurească „Vörösmart“ (Malul Roşu). În urma acestei întâmplări, coloniştii se mută înspre est, întemeiază comuna şi clădesc biserica.
În grinda porţii de intrare în clădire sunt sculptate trei cercuri: înaintea Reformei Protestante acestea simbolizau „Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh“, iar după aceasta le-a mai fost atribuită şi semnificaţia de „dragoste, credinţă, speranţă“. Cele trei cercuri dăinuie şi în ziua de azi pe blazonul Rotbavului.