Florin Cătănescu este îngerul păzitor al orfanilor daţi afară din centrele de plasament

Bărbatul de 37 de ani, din Braşov, a reuşit acolo unde statul a dat greş. Florin a fost abandonat la naştere. A trăit prin orfelinate, dar a reuşit să îşi facă un rost. Acum, scopul lui în viaţă este să îi ajute pe tinerii care părăsesc centrele de plasament. Şi-a vândut chiar şi maşina pentru a revona clădirea în care locuieşte alături de tinerii pe care îi ajută.

Florin Cătănescu se luptă de mai bine de un deceniu pentru tinerii orfani. Ştie ce înseamnă să nu ai părinţi, să nu ai ce pune pe masă şi nici un pat în care să poţi dormi noaptea. A fost abandonat la naştere şi a crescut în orfelinat. Nu şi-a plâns de milă, şi-a găsit serviciu şi a decis să lupte pentru tinerii care la 18 ani sunt daţi afară din centrele de plasament. Florin Cătănescu a reuşit acolo unde statul român a eşuat. A înfiinţat Asociaţia „Un Pas spre Viitor“, a alergat după sponsori, a bătut la uşile autorităţilor locale şi a reuşit să facă un centru în care să locuiască tinerii care ies din centrele de plasament.

O muncă foarte grea

Tânărul a părăsit Centrul de Plasament în 2003 şi a plecat la Constanţa, unde a lucrat în presă. A strâns ceva bani ca să îşi îndeplinească visul: acela de a avea propria casă de copii. S-a întors la Braşov, a închiriat un apartament şi a înfiinţat asociaţia „Un Pas spre Viitor“. „Sponsorii s-au lăsat însă aşteptaţi. Mi s-au închis multe uşi în faţă. Aşa am ajuns la Ambasada Americii şi am scris un proiect pentru aceşti tineri. Au văzut că sunt serios şi m-au ajutat. Aşa a început totul“, povesteşte Florin Cătănescu.

A reuşit să deschidă un centru de informare unde vorbea cu tinerii care ieşeau din centrele de plasament şi le dădea sfaturi pentru ce îi aşteaptă pe viitor. „Din păcate statul nu îi ajută deloc pe aceşti tineri, nu îi pregăteşte pentru viaţă. Statul dă 800 de lei şi atât. În centrul de plasament nu înveţi cum să te descurci, cum să te gospodăreşti singur. După o lună de la deschiderea centrului de informare, mi s-a luat spaţiul. Nu am renunţat. Am reuşit să îl cunosc pe Dorel Agache, şeful Inspectoratului Şcolar de atunci, care a oferit asociaţiei un spaţiu de 12 camere la Liceul Mircea Cristea. Acolo am făcut primul Centru de Integrare Socială. Le oferim tinerilor cazare şi masă şi îi ajutăm să îşi găsească un loc de muncă“, a mai spus Florin Cătănescu.

Pentru că ştie exact cât de greu este să te descurci în viaţă, Florin nu le dă totul pe tavă tinerilor. Îi învaţă să fie responsabili. „120 de tineri au trecut deja pragul centrului nostru. 90% sunt poveşti de succes: lucrează în ţară sau străinătate şi şi-au întemeiat familii. Eu am o vorbă: Te ajutăm, dacă vrei să te ajuţi şi tu. E ca şi cum eu îşi dau undiţa, dar nu îţi dau peştele. Eu altfel stau de vorbă cu ei, ca de la căminar la căminar, altfel îi înţeleg, iar ei sunt deschişi cu mine. De exemplu, le-am spus că dacă vor televizor în cameră eu le dau cablu, dar ei trebuie să strângă bani să cumpere televizorul“, a mai spus tânărul.

Centrul de la Mircea Cristea devenise însă mult prea mic, astfel că Florin a mers la Primărie şi a făcut lobby pentru un spaţiu mai mare. A primit 30 de camere în clădirea fostului Liceu Rulmentul şi lupta a reînceput. Primăria a racordat clădirea la utilităţi, iar Florin a început să caute sponsori. Ca să dea un exemplu şi-a vândut maşina pentru care a strâns bani ani la rând şi cu cei 4.000 de euro a început renovarea. Tinerii care locuiesc în centru s-au transformat în muncitori şi astfel nu s-a plătit niciun leu manoperă. Oricând este nevoie de noi sponsori, astfel că firmele care pot să ajute o pot face în orice moment.

Visul cel mai mare al lui Florin Cătănescu este să le ofere tinerilor o locuinţă aşa cum se cuvine. „ Mi-aş dori foarte mult să am un bloc de garsoniere şi să îi ajut pe aceşti tineri să îşi întemeieze o familie“, a spus tânărul.