Cum se făcea politică în perioada interbelică la Braşov. Afişele electorale, reportajele acide, certurile între candidaţi şi pomenile electorale au, se pare, vechime în România

Chiar dacă la acea vreme nu existau televiziuni, atacurile din ziare, campania de stradă şi mesele pentru alegători erau nelipsite în anii alegerilor. La Braşov au fost şi câteva încăierări serioase în timpul campaniilor electorale.

După Unire, în Braşov, partidele cele mai importante au fost Partidul Naţional Român, Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Liberal şi Partidul Poporului. Populaţia de etnie maghiară şi germană votau de obicei cu candidaţii propuşi de Partidul Maghiar şi de Partidul German, la fel ca şi acum.

Nu de puţine ori întâlnirile cu iz politic se terminau cu bătaia. În anul 1926, la o întrunire organizată de dr. Aurel Dobrescu în comuna Porumbacu de Jos (Făgăraş), discuţiile n-au fost deloc paşnice.  Studenţii şi intelectualii au fost puşi pe fugă de pietrele ţăranilor. Nu puţini au fost tinerii care s-au trezit cu capetele sparte. După spusele primarului, deputatul braşovean al Partidului Naţional îi incitase pe ţărani acuzând Guvernul Averescu că „a pus dări grele pe ţărani şi a scumpit beutura“, scrie casasfatului.ro.

Pomenile electorale şi migraţia de la un partid la altul se practică din vremuri străvechi

În campaniile electorale, la restaurantele Mielul Alb, Coroana şi Liess, politicienii îi invitau pe braşoveni la masă. În 1928, liberalii i-au servit pe alegători cu bucate gustoase udate din belşug cu vin, în speranţa că aceştia vor ştampila căsuţa „corectă“. „Gazeta de Transilvania“ comenta ironic în articolul „Tocana liberală de la Braşov“: „În ajunul adunării vor ajunge la Braşov cu mic cu mare la tocană de miel şi la curcani în frigare. Veniţi cu turle şi cu surle, că a sosit ziua mare“, mai scrie casa sfatului.ro

Problemele sociale şi economice erau exploatate din plin. În 1924, ţărăniştii îi aratau cu degetul pe guvernanţi pe motiv că au distrus industria şi că nu sunt locuri de muncă.

Nici mutările dintr-un partid în altul nu sunt un obicei nou. Migratiile politice erau practicate cu sârg şi de politicienii braţoveni interbelici. Dr. Nicolae Lupu se făcuse membru, pe rând, în patru partide: liberal, socialist, ţărănesc şi naţional ţărănesc, mai scrie casasfatului.ro

Atacuri dure în presă

 Politicianul braşovean Mihai Popovici era unul dintre cei mai acerbi critici ai gen. Averescu, preşedintele Partidului Poporului. „Fraţi săteni! Aflaţi că generalul Averescu s-a dat cu ciocoii ca să ajungă la putere. A fost impus de ciocoi ca să le păzească moşiile, pe care Mihalache vrea să le împartă vouă“, scria publicaţia „Ţara nouă“ a Partidului Ţărănesc, în ziua de 8 aprilie 1920.

 Mult mai suculente şi răutăcioase devin atacurile în presă în anii ‘30. Politicianul naţional-ţărănist braşovean Grigore Iunian era o ţintă perfectă. „Domnul Iunian are un metru şaizeci. Orice ar face, oricât s-ar zbate nu se poate ridica un milimetru mai sus. Ţine nasul în vânt, cu capul forţat ridicat de parcă ar călca în vârful degetelor, doar, doar ar depăşi măsura tragică. Totul e zadarnic. Nimic nu se poate ridica mai sus de propria pălărie. Toată psihologia domnului Iunian, toată răutatea lui, toată meschinăria lui vine din acest miniaturism“, apărea publicat în „Dreptatea” în 14 aprilie 1937, mai scrie casa sfatului.ro.