Cât de periculos este oxigenul din spitale. Explicaţiile unui inginer despre riscurile nerespectării regulilor de utilizare
0Un inginer cu experienţă, specializat în instalaţii termice, a explicat pe pagina sa de Facebook cum funcţionează aparatele şi ce duce la tragedii inimaginabile cum sunt incendiile din spitale.
Anton Sterescu a studiat, conform profilului său de Facebook, la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, apoi a fost student la Galaţi, unde s-a specializat în instalaţii termice. Stabilit la Predeal, inginerul explică, pentru toată lumea de ce a fost posibilă o asemenea tragedie precum cea de la Spitalul Piatra Neamţ şi Institutul Matei Balş din Capitală, unde au murit pacienţi de la ATI, carbonizaţi sau asfixiaţi.
„Scriu acest text în calitate de inginer care a proiectat, acum mulţi ani, instalaţii de oxigen şi pentru spitale. De asemenea şi că fost bolnav de covid formă gravă, internat recent 14 zile la SBI din Braşov. Covid este o boală la care administrarea de oxigen este obligatorie, am trăit asta. Observ în presă, la tv şi la organele de intervenţie, multă necunoaştere a fenomenului, multă ignoranţă. Încerc să vă explic:
1. Mai toate spitalele sunt dotate cu instalaţie de oxigen de înaltă puritate, care constau dintr-un stocator de oxigen lichid, evaporatoare în care oxigenul lichid se evaporă şi ajunge la presiuni apropiate de cea atmosferică, o reţea de distribuţie prin conducte şi puncte de consum în saloane, unde după ce trece printr-un vas cu apa, oxigenul este distribuit bolnavului. Oxigenul nu miroase şi practic nu simţi că aerul din jurul tău este suprasaturat.
2. Puţini ştiu că oxigenul nu arde, dar întreţine o ardere intensă. Când suflaţi aer asupra unui grătar, observaţi cum se înteţeşte focul. Şi este numai aer cu oxigen, nu oxigen pur! Sunt cuptoare electrice unde adaosul tehnologic de oxigen pur le ridica temperatură la 3200 grade!
3. Să vedem ce se întâmplă practic în salonul bolnavilor: acesta primeşte orar între 5 şi 20 litri de oxigen prin intermediul unui tub de plastic şi o mască aşezată pe figură. Din când în când bolnavul scoate masca pentru a mânca, a merge la toaletă, a dormi sau alte varii motive. Între timp oxigenul curge şi înlocuieşte mare parte din aerul din salon, se acumulează în haine, saltele, mobilier etc. În acest moment este suficient o mică flacără şi totul se aprinde instant, inclusiv oamenii. Aprinderea este aproape instantanee, nu apuci să fugi, iar senzorul de fum din salon nu apucă să dea alarmă. Un alt scenariu, dar cu aceleaşi urmări dramatice, este ruperea unei conducte de distribuţie sau deconectarea furtunului de sursă de oxigen de pe perete, foarte posibilă în timpul somnului. Şi pentru claritate: bolnavii nu au voie să iasă din salon, iar personalul medical intră protejat în costum de unică folosinţă.
4. Cât priveşte sursa de incendiu poate fi un scurtcircuit, o aerotermă sau chiar bricheta unui fumător înrăit, ascuns prin baie că acolo nu sunt sesizoare de fum.
5. Ce am constatat în spital: nici bolnavii şi nici asistentele sau femeile de întreţinere nu cunosc cât de periculos este oxigenul într-un incendiu. Eu cel puţin le-am explicat celorlalţi 4 colocatari şi la două asistente acest mare pericol, atât am putut face.
6. Ce ar trebui făcut: instructaje temeinice cu tot personalul, afişarea în salon a unor reguli obligatorii folosirii oxigenului, aerisirea regulată a salonului chiar dacă prin asta se pierde căldură, montarea unor senzori de oxigen dacă spitalul îşi permite şi nu în ultimul rând respectarea ad literam instrucţiunilor fabricantului străin al stocatorului de oxigen, el fiind cel mai competent în domeniu.
7. Nu ştiu dacă se practică, dar cred că măcar un curs de câteva ore dedicat folosirii oxigenului ar trebui obligatoriu predat la facultăţile de medicină.
Cu respect,
Ing (r) A Sterescu“, a scris inginerul Anton Sterescu.
Pe aceeaşi temă:
Identificarea victimelor din incendiul de la Matei Balş continuă. Au fost audiate 6 persoane