Staţiunea brăileană Lacu Sărat, paradisul nudiştilor în urmă cu un secol. Vizitatorii puteau solicita „băi electrice“
0Cunoscută în toată Europa datorită proprietăţilor extraordinare ale nămolului sapropelic, staţiunea Lacu Sărat de lângă Brăila a fost o adevărat perlă a turismului din România, la începutul secolului al XX-lea, când restaurantele, cazinourile şi parcurile de aici concurau de la egal la egal cu cele din staţiuni similare aflate în Occident. Mai mult, la Lacu Sărat se practica nudismul încă de acum 100 de ani.
Fotografiile de epocă demonstrează că turiştii aveau la dispoziţie facilităţi moderne pentru acele vremuri, unde domnii puteau practica turismul, separaţi de doamne şi domnişoare. De altfel, staţiunea fiind căutată în principal pentru proprietăţile terapeutice ale nămolului, practicarea nudismului se făcea mai mult ca o necesitate decât din alte motive.
În Lacu Sărat, turiştii găseau, în urmă cu un secol, un stabiliment pentru băi reci şi calde, duşuri cu apă dulce, băi individuale sau comune, cabinete de „hydroterapie, phyzioterapie, masaje şi băi electrice”. Totodată, existau moaşe care puteau fi solicitate pentru tratamente ginecologice.
Încă din 1910, turiştii care soseau la Brăila cu trenul sau vaporul puteau ajunge în staţiune ajungeau cu tramvaiul electric, pe care îi lua direct de la Gară sau din docuri.
Pe lângă binefăcătoarele băi cu nămol, staţiunea Lacu Sărat oferea o multime de atracţii. Parcul englezesc, cu fanfară, sală de “popice şi croquet”, marele Cazino din sec. XIX, Vila Regală, Vila “Ţancu”, Vila “Poppescu” – unde a fost, o vreme, portar marele Panait Istrati –, Vila “Căp. Leonida Nicolescu”, Vila “Nisipianu”, restaurantele “Untaru” şi “Cazacu” sunt doar câteva din edificiile de odinioară atât de râvnite ale Staţiunii Lacu Sărat.
Toate acestea au fost pe vremuri. În prezent, staţiunea Lacu Sărat a ajuns o umbră tristă a ceea ce era odinioară. Spaţii verzi neîngrijite, alei şi clădiri dărăpănate, plajă prost administrată - asta înseamnă acum staţiunea Lacu Sărat. Locurile destinate practicării nudismului încă mai există, însă sunt mult înapoiate faţă de cele de acum 100 de ani. Podele din scânduri putrezite pe alocuri, lipsa duşurilor cu apă caldă sau gardurile pline de găuri sunt doar câteva din neregulile care persistă de câţiva ani în „solariile” administrate de o firmă privată.
Cititi si