Povestea singurei biserici ortodoxe din România zidite peste o fostă geamie musulmană, în centrul istoric al Brăilei
0La Brăila există singura biserică ortodoxă din România realizată prin transformarea unei geamii turceşti. Micul lăcaş se găseşte în centrul istoric al oraşului, în Piaţa Traian, şi are o vechime de aproape cinci secole, încărcată de legende. A fost construită pe locul sfinţit al unui vechi cimitir creştin, iar la sfârşitul anilor '40 trupele de ocupaţie sovietice au încercat să o dărâme cu tancurile, dar nu au reuşit.
Biserica „Sfinţii Mihail şi Gavril” din Brăila, este cel mai vechi lăcaş de cult existent în raza oraşului. Cercetări arheologice recente au dovedit faptul că în urmă cu peste cinci sute de ani, acolo a existat un cimitir creştin. Peste acesta, turcii au ridicat o geamie – lăcaş de cult musulman – începând cu anul 1667.
„În timpul unor cercetări arheologice de dată relativ recentă, s-a descoperit o succesiune de fundaţii. De la fundaţia unui cimitir creştin până la fundaţia vechii geamii”, spune istoricul dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei, care a coordonat cercetările arheologice desfăşurate aici.
Obiectele de cult, donate de un prinţ rus
Pentru o scurtă perioadă de timp, între anii 1808 – 1810, geamia a fost transformată în biserică ortodoxă, însă turcii au readus-o în starea iniţială pentru încă două decenii. Abia în 1831, lăcaşul de cult avea să fie transformat definitiv în biserică ortodoxă, de ducele Mihail Pavlovici Romanov, conducătorul armatei ruseşti care a eliberat Brăila de dominaţia turcă, în războiul ruso-turc încheiat prin pacea de la Adrianopol (1829).
Mihail Romanov a intervenit pe lângă Episcopia Buzăului pentru a primi aprobarea transformării “geamiei” în biserică, salvând astfel edificiul de la demolare. Acelaşi prinţ rus a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare serviciului religios, inclusiv cu o icoană îmbrăcată în aur. Drept recunoştinţă, brăilenii i-au dat bisericii hramul „Sf. Mihail şi Gavril”, după numele generosului ctitor.
În prezent, atracţia turistică a acestui lăcaş de cult este dată de combinaţia elementelor din arhitectura orientală, de rit musulman, cu elementele cultului ortodox. Biserica mai păstrează pe tavan elemente ale picturi musulmane, iar prin forma şi interiorul cu tavan plat aminteşte de arhitectura turcă.
A rezistat tancurilor sovietice
Clădirea de plan dreptunghiular, tip sală, a fost adaptată cultului ortodox prin adăugarea unei abside de formă semicirculară spre est şi a unui pronaos în partea de vest. Separarea spaţiilor are loc doar la nivel vizual şi este rezultatul suprapunerii cafasului peste pronaos. Biserica a suferit mai multe renovări, printre care cea din 1862, când faţada s-a prelungit cu 7 m, biserica primind o decoratie neoclasică.
Clopotniţa bisericii, o construcţie din lemn ridicată pe locul ocupat de minaretul mesdjid-ului, dărâmat în anul 1829, era dotată cu trei clopote turnate la Petersburg, în anul 1832. Turnul de lemn a ars în 1885, a fost reconstruit şi a mai ars odată, câţiva ani mai târziu. În cele din urmă, a fost reconstruit, din cărămidă, de această dată, de filantropii brăileni Nedelcu şi Ana Chercea. Aceştia au donat şi actualele clopote ale bisericii, cele vechi, aduse de ruşti, fiind furate în timpul Primului Război Mondial.
Un moment de cumpănă în existenţa acestui lăcaş de cult a fost în timpul ocupaţiei sovietice, de după cel de-al Doilea Război Mondial. Ruşii au schimbat denumirea Pieţei Traian în Piaţa Lenin şi nu le convenea deloc ca acea zonă ce purta numele „părintelui” Sovietelor să existe o biserică ortodoxă. Nu au îndrăznit să o demoleze direct, însă au făcut tot posibilul să o dărâme prin alte metode. Brăilenii în vârstă îşi aduc aminte că, timp de câteva zile, tancurile sovietice au mers continuu în jurul bisericii, provocând trepidaţii foarte puternice. A fost ca un cutremur care nu se mai termina, însă vechile ziduri s-au dovedit suficient de solide şi de trainice pentru a rezista acestor încercări.
Citiţi şi: