Miracolul de la Biserica Buna Vestire: sub altar s-a descoperit un izvor natural, cu proprietăţi vindecătoare

Biserica Buna Vestire este un punct de reper pentru centrul istoric al orașului Brăila. Legenda spune că, pe când se săpa fundaţia pentru lăcașul de cult, chiar sub altar s-a descoperit un izvor a cărui apă se transformă în aghiazmă doar o singură zi pe an.

Lăcașul de cult a fost construit în secolul al XIX-lea şi este cel mai frumos monument istoric din Brăila. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1863, cu sprijinul numeroasei comunităţii elene din Brăila, care a obţinut aprobare pentru construire de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

În timpul lucrărilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut ca rezultat descoperirea unui izvor natural, cu proprietăţi vindecătoare de ziua Izvorului Tămăduirii. A fost considerat ca semn divin, izvorul închizându-se într-o fântână, iar deasupra construindu-se Sfântul Altar.

Izvorul se găseşte la o adâncime de 15 metri şi este vindecător doar o singură dată pe an, de Izvorul Tămăduirii, imediat după Paşti. Numai în această zi preoţii deschid fântâna şi sute de bolnavi din toată ţara vin să primească agheasmă.

Până în anul 2000, apa din izvor se scotea cu o ciutură. Un credincios din Germania a donat bani pentru reamenajarea şi reconstruirea fântânii de sub altarul bisericii, cumpărându-se o pompă electrică de scoatere a apei. 

Meşterul Italian Fernando Iacevoli este cel care a ornat interiorul Bisericii Buna Vestire. Tâmplăria bisericii a fost lucrată în stil neoclasic de către meşteri din Constantinopol. Este de culoare albă cu decoraţii aurite în basorelief.

După ce cupola bisericii s-a prăbuşit în 1868, reconstituirea acesteia s-a făcut de către Oscar Schwab, arhitectul german al Comisiei Europene a Dunării. Clopotniţa clădirii, dotată cu un ceas elveţian şi cu un clopot mare, a fost deteriorată de cutremurul din 1940 şi apoi consolidată.

Pictura bisericii a fost executată în trei etape. „În 1880, Gheorghe Tăttărescu a pictat cupola cu cei patru sfinţi evanghelişti. Între 1900 şi 1902, sfântul altar, arcada cea mare dinspre răsărit şi arcadele mari din nord şi sud au fost pictate de grecul C. Liochis. Partea finală a Naosului avea să fie executată abia în perioada 1945-1946, de pictorul Belizarie. Catapeteasma a fost lucrată în foiţă de aur de meşteri din Constantinopol şi a fost pictată, de asemenea, în mai multe etape: între anii 1876-1884, a lucrat la ea pictorul Matache Orăşeanu, în 1913, a lucrat pictorul Ioan Albescu, iar în 1914 pictorul V. Robea. Uriaşele candelabre sunt confecţionate din cristal de Boemia”, potrivit Arhiepiscopiei Dunării de Jos.   

Biserica Greacă are formă de cruce şi are trei altare, cu două turle, iar ca stil domină cel bizantin, cu influenţe elene, gotice şi renascentiste.

Altarul principal poartă hramul Buna Vestire şi a fost sfinţit pe 29 octombrie 1872 de episcopul Melchisedec al Dunării de Jos. Altarul de Nord poartă hramul Sfântului Gherasim, iar cel de Sud al Sfântului Nicolae. Acestea au fost sfinţite pe 6 decembrie 1873, de acelaşi episcop.