Vremurile când românii îşi ţineau consoartele departe de bicicletă. Opinia medicului: „Favorizează masturbaţia la femei, viciu care provoacă boli mintale“
0Moda bicicletelor a apărut târziu în România. Pentru femei, până la începutul secolului XX era scandalos să o folosească, iar unii medici din secolul al XIX-lea aduceau argumente ilare privind pericolele pentru sănătate aduse de mersul pe bicicletă.
Moda mersului pe bicicletă a cucerit Europa încă de la începutul secolului al XIX lea. Bineînţeles primele biciclete nu semănau cu cele de astăzi. La începutul secolului XIX purtau numele de celerifere şi draisiene pentru ca mai apoi până la începutul secolului XX să se răspândească velocipedele, un soi de biciclete înalte, cu o rotată mare în faţă şi acţionată direct de pedale. Roata din spate era mai mult ajutătoare.
Cert este că această pasiune pentru mersul pe două roţi a prins şi în România secolului al XIX lea. Mai târziu însă decât în celelalte state europene şi bineînţeles în rândul claselor avute. De biciclete nu s-au putut bucura însă de la început femeile. Mai mult decât atât în plină modă a vehiculului pe două roţi la finalul secolului al XIX lea în România existau încă medici care condamnau mersul pe bicicletă şi îl considerau dăunător. Astăzi, argumentele invocate atunci ar stârni râsul oricui. Cu toate acestea acum mai bine de 100 de ani, pentru unii bicicleta era o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii fizice şi sexuale.
Bicicleta, inamicul sănătăţii
La finele secolului al XIX lea în toată Europa erau numeroase cluburi de ciclism. Bineînţeles era vorba de folosirea velocipedelor. Erau inclusiv organizate competiţii importante precum cursele de rezistenţă dintre Londra-Brighton şi Milano-Torino de peste 130 de kilometri. Astfel de tururi erau organizate şi în Franţa, Germania,Belgia sau Olanda. În toată Europa, dar mai ales în Italia sunt organizate federaţii destinate ciclismului şi care organizau competiţii chiar internaţionale. În România sfârşitului de secol XIX, ciclismul se afla încă în stadiul de pionierat. De altfel doar cei bogaţi îşi permiteau un velociped şi mai aveau şi toate condiţiile pentru al folosi.
Până în 1886, în România, bicicletele au fost aduse şi prezentate doar ca o curiozitate occidentală şi eventual folosite pentru scamatorii la circ. Abia în anul mai sus amintit, au fost cumpărate primele biciclete în Bucureşti. Abia în 1891, românii au consfinţit în mod oficial ciclismul ca sport, adică după aproape 10 ani de plimbări pe Calea Moşilor, tinerii ciclişti au hotărât să facă şi curse de velocipede spre stupefacţia celor mai în vârstă. Printre primii locuitori ai capitalei care au folosit bicicleta au fost şi mulţi artişti, cunoscuţu mai ales pentru traiul boem dar şi pentru deschiderea către nou. La plimbări cu bicicleta s-au înhămat Vlahuţă, Delavrancea,Urecheia sau Macedonski. Ei bine, mersul cu bicicleta nu a fost apreciat de toată lumea. Din contră unii medici ai vremii îl considerau total nociv pentru corpul uman. Mai mult decât atât în 1896 într-un supliment din ziarul ”Lumea Nouă” apare un articol scris de un medic român dar cu informaţii preluate dintr-un studiu realizat de un specialist al vremii din Germania. În acest articol mersul pe bicicletă este considerat boală curată. Iată şi de ce.
”Acest exerciţiu cu bicicleta lucrează şi asupra schimburilor organice: excreţiunea urinei este mărită acelaşi lucru cu cea a acidului ureic. Din cauză că biciclistul are o poziţiune aplecată stomacul se comprimă deci s-ar produce prea puţin sau chiar deloc suc gastic. (...) exagerarea activităţei musculare măreşte şi presiunea sângelui de unde o dilatare şi o înmuiere a vaselor sângelui. Inima biciclistului în timpul mersului lucrează îndoit sau chiar întreit”, scria autorul articolului.
Mai apoi acelaşi autor arată că mersul cu bicicleta poate îmbolnăvi grav. ”Cursele lungi şi dese au ca inconvenient provocarea artitei la genunchi şi diferite boli ale oaselor şi măduvei(...) trebuie în fine să ţinem socoteala că s-au întâmplat şi se pot întâmpla în timpul sau după cursa cu bicicleta accidente mortale”, se arată în aceeaşi publicaţie în articolul cu un titlu sugestiv ”Pericolele bicicletei”. Toate aceste ”pericole” sunt preluate din studiul unui medic german din aceea perioadă Martin Mendelhson
”Favorizează la femei masturbaţia”
În acelaşi articol sunt prezentate şi alte pericole ale folosirii bicicletei din punct de vedere sexual. Argumentele sunt ilare, dar considerate foarte serioase la aceea vreme. De exemplu în studiul neamţului, preluat ca semnal de alarmă de autorul articolului, se arată că mersul pe bicicletă poate afecta organele sexuale masculine şi feminine.
”Organele genitale pot fi atinse, si s-a observat că diverse afecţiuni rău vindecate, pot fi redeşteptate prin întrebuinţarea bicicletei. În fine, e mai vătămătoare, bicicleta organelor genitale femeieşti decât bărbăteşti; şi se înţelege că aceste curse trebuie trebuie să fie interzise în timpul menstruaţiei”, se arată în articol. Mai mult decât atât mersul pe bicicletă poate deştepta la femei pofte nedorite.
”Se pare ca aceste curse ar favoriza la unele femei masturbaţia, viciu care poate aduce sterilitatea şi provoacă boli mintale”, conchide autorul pe această temă. De altfel femeile până la începutul secolului XX, nu erau privite cu ochi buni dacă foloseau bicicleta. Urcau pe velociped doar cele mai extravagante şi eventual nonconformiste în ochii societăţii româneşti. Abia la începutul secolului XX apar femei care au început să folosească bicicleta dar pe scară redusă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Circa o sută de sportivi, aşteptaţi să participe la Campionatul naţional la ciclism