Satul puturoşilor. Într-o localitate din Botoşani oamenii preferă să moară de foame decât să muncească
0Primarul comunei Dângeni din Botoşani se roagă de oameni să muncească, ba chiar le caută şi locuri de muncă, dar mulţi localnici aleg să-şi petreacă zilele în cârciumi, din ajutorul social.
Comuna Dângeni, situată la 30 de kilometri de municipiul Botoşani, este o localitate unde sărăcia şi lenea sunt la ele acasă. Din cei 3.000 de locuitori care populează cele patru sate ale comunei, aproximativ 800 de persoane trăiesc din ajutorul social sau cu ajutorul pensiilor bătrânilor.
„Majoritatea celor fără loc de muncă sunt tineri. Nu continuă nici studiile, dar nici nu muncesc. Din păcate, o parte se mulţumesc cu ajutoare sociale. Nu se poate să trăiască până la 35-40 de ani pe spinarea părinţilor. Sunt şi oamenii gospodari din sat, dar cu câteva sute de oameni care nu muncesc este greu pentru această comunitate“, spune Cătălin Rotundu, primarul din Dângeni.
A găsit degeaba locuri de muncă
Edilul din Dângeni a solicitat, încă de la începutul anului, Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Botoşani să găsească nişte firme interesate să angajeze şi să califice oameni de la ţară. În urmă cu două săptămâni, au început să vină şi ofertele. GT Company, o firmă de confecţii din Botoşani, era dispusă să angajeze 60 de oameni din comună, cu un salariu net de 1.000 de lei, bonuri de masă, calificare la locul de muncă şi transport asigurat.
Catalin Rotundu primarul din Dângeni
În acelaşi timp, a mai venit o societatea comercială din Sibiu cu capital româno-german, dispusă să deschidă un punct de lucru la Dângeni pentru fabricarea de uşi, tocuri de uşi şi geamuri, parchet din lemn. Aveau nevoie de 25 de oameni.
Primarul a pus anunţuri prin tot satul şi credea că o să fie bătaie pe locurile de muncă. Surpriza a fost, însă, una de proporţii. „M-am făcut de râs acolo. Am vrut să-i ajut şi au venit 20 de oameni din atâţia care nu au loc de muncă. Este incredibil. Am ajuns să mă rog de ei să muncească. Şi pe reţelele de socializare le-am comunicat că nu mai pot sta numai din ajutor social“, spune primarul Cătălin Rotundu.
Gospodarii, revoltaţi
Refuzul de a munci a stârnit revoltă şi în rândul oamenilor muncitori din sat. „Stau toată ziua la crâşmă. Au venit să le dea de muncă şi nu vor. Sunt leneşi, le place să trăiască numai din ajutor social. Când nu mai au bani, fură ce apucă. Eu am muncit toată viaţa. Mă trezeam de la 5 dimineaţa şi munceam, nu întindeam mâna. Ei la 8 sunt la bar“, spune Maria Bunescu (63 de ani), din Dângeni.
La crâşmele satului se dă adunarea de la ora 8 dimineaţa
Nici măcar la mica societatea gospodărească înfiinată de Primărie pentru lucrări edilitare nu se înghesuie prea mulţi. „Sunt câţiva băieţi muncitori şi atât. Au mai fost câţiva şi, după trei zile, au plecat. Au zis că a venit frigul şi vin altădată. Nu îmi venea să cred. Cum adică să le fie frig?“, spune stupefiat edilul din Dângeni.
De ce nu vor să muncească
Motivele invocate de săteni pentru refuzarea locurilor de muncă sunt multiple. Unii au spus că nu au cu cine să îşi lase copiii acasă. „Am făcut demersuri la Inspectoratul Şcolar să amenajăm o creşă şi o grădiniţă într-o şcoală mai puţin folosită. Dacă nici aşa nu vin la muncă, nu ştiu ce să mai zic“, spune Rotundu.
Există şi o categorie a celor care, deşi au cel mult zece clase şi nu sunt calificaţi în nicio meserie, vor salarii de peste 2.000 de lei. Este cazul lui Marius, un sătean din Dângeni care mai lucrează ocazional la construcţia de drumuri, ca muncitor necalificat. L-am găsit la crâşma de la ieşirea din satul Dângeni. „Nu mă interesează locuri de muncă pe bani puţini. Aici sunt prost plătite locurile de muncă. Eu vreau minimum 2.000 de lei. Eu am şcoala vieţii. Am fost ultima oară în Oradea la şosele“, mărturiseşte Marius Atudoroaie.
Marius isi doreste sa munceasca pe 2000 de lei lunar
Într-o altă categorie se încadrează Dănuţ Boghian, un bărbat de 45 de ani care trăieşte împreună cu soţia lui Elena de ani buni din ajutorul social şi din alocaţiile celor trei copii. Nici nu doreşte să îşi găsească un loc de muncă. „Dacă lucrez şi cu ziua, pierd ajutorul social. Este bine şi aşa, cu ajutorul social. Primesc 400 de lei şi, cu alocaţiile copiilor, ne descurcăm cum putem. Dar nu mă tentează altceva. E bine aşa“, spune săteanul.
Danut Boghian, unul dintre oamenii multumiţi cu ajutorul social
Primarul din Dângeni, sătul să-i mai roage pe oamenii din sat să muncească, este decis să le taie ajutoarele sociale. „Am să-i chem când se fac dosarele din nou şi le voi da loc de muncă. Pur şi simplu nominal îi trimit la muncă. Dacă refuză, le tai ajutorul. Pentru că nu au nevoie de el. Sunt în putere şi refuză munca“, încheie primarul.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Statul face campanie electorală cu săracii. A crescut valoarea ajutoarelor sociale