Realitatea cruntă din satele nordului Moldovei. Bunicii cu abecedar şi o nouă şansă la educaţie
0Sute de români din satele sărace ale Botoşaniului se confruntă cu analfabetismul şi lipsa cruntă de perspective. Mulţi dintre aceştia ajung la vârste venerabile trăind doar din munca cu ziua şi fără să fi absolvit măcar patru clase.
Un proiect implementat de o asociaţie din Botoşani, cu sprijinul Inspectoratului Şcolar, le oferă acestor năpăstuiţi ai sorţii şansa de a învăţa măcar să scrie şi să socotească. Mulţi bunici şi părinţi dornici să înveţe măcar de dragul copiilor şi nepoţilor pun mâna pe abecedar şi se întorc la şcoală. fac teme şi învaţă cot la cot cu copiii.
Mihai are 49 de ani şi trăieşte de o viaţă în satul Şupitca, un cătun sărac din comuna Coşula, judeţul Botoşani. După ce termină munca în gospodărie şi pe unde mai lucrează cu ziua, Mihai îşi verifică temele şi se pregăteşte de şcoală. Este foarte mândru de tema la matematică, a scris cifrele cât pătrăţica şi a verificat la sânge calculele. Mihai este unul dintre bunicii cu abecedar, din nordul Moldovei. La vârsta la care alţii abia îşi mai aduc aminte de anii petrecuţi în băncile şcolii şi se află la apogeul carierei, săteanul din Şupitca se străduieşte să termine clasa a IV-a. Este silitor şi visează să facă măcar opt clase, până la 54 de ani, ca să-i poată citi nepotului o carte cu poveşti. „Aşa să-l ţin la piept seara şi să-i pot citi din carte, ce vrea el. Aş fi tare mândru, credeţi-mă!”, spune Mihai.
Ca el mai sunt încă aproximativ 3.000 de botoşăneni. Toţi, în pragul analfabetismului, după o copilărie dură în satele sărace ale Botoşaniului. Acum au însă o şansă nesperată. Printr-un proiect derulat de o asociaţie, Inter Concordia, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani şi Casa Corpului Didactic, toţi cei care au ratat anii de şcoală se pot întoarce în bancă şi recupera. Pot face câte clase vor, suficiente pentru un permis de conducere, pentru cursurile de calificare dar mai ales pentru o viaţă normală, în secolul XXI.
A doua şansă la educaţie
Mihai a abandonat şcoala în timpul clasei a III-a, în urmă cu 40 de ani. Acum însă a reluat cursurile la Şcoala din Şupitca. În fiecare zi, la ora 16.00, învăţătoarea îi găseşte pe el şi pe ceilalţi 17 colegi din toate satele comunei Coşula, în bănci, cu caietele deschise. Majoritatea sunt oameni trecuţi de 30 de ani. „Au avut reţineri în prima fază, că nu au timp, că trebuie să aibă grijă de animale, să muncească . Dar apoi au conştientizat că dacă merg şi învaţă pot să-şi ajute copiii, nepoţii, la teme. Sunt mulţi tineri care vor să termine ciclul secundar inferior pentru un permis de conducere sau să urmeze mai apoi un curs de calificare. Cursanţii au vârste cuprinse între 18 şi 59 de ani”, spune mediatorul şcolar din comună.
Ca cei 18 cursanţi din comuna Coşula sunt încă aproximativ 600 de botoşăneni care beneficiază de acest proiect educaţional prin care pot să-şi continue studiile primare şi gimnaziale. Proiectul se numeşte „A doua şansă în educaţie, o nouă şansă în viaţă” şi a început la Botoşani în 2021. Prin intermediul acestui proiect se urmăreşte alfabetizarea şi educarea a 600 de persoane care au abandonat şcoala la un moment dat. „Proiectul se derulează în şase unităţi administrative din judeţul Botoşani, opt unităţi de învăţământ. Proiectul se termină la finalul anului 2023”, spune Gabriel Hârtie, coordonator partener 2. Cei mai mulţi cursanţi sunt din satele sărace ale judeţului, vin la şcoală după-amiaza şi fac toate obiectele din programa şcolară.
„Eu nu am ştiut ce este aia şcoală”
Majoritatea celor înscrişi în acest program vor să înveţe o meserie şi să aibă permis de conducere. Fără şcoală, nu au putut să se angajeze cu forme legale. Cei mai mulţi trăiesc din munca cu ziua şi spun că nu au putut face şcoală fiindcă au fost puşi de mici să lucreze pământul sau să aibă grijă de animale. „Părinţii noştri erau săraci şi ne luau la muncă de mici. Nu am avut timp de şcoală. Apoi, fiindcă nu aveam carte, nu mă angaja nimeni. Doar aşa cu ziua”, spune Mihai.
Colega sa, o tânără de 31 de ani, tot din comuna Coşula, confirmă această realitate cruntă. „De mic copil am plecat la muncă. Eu nu am ştiut ce este aia şcoală, ce este aceea joacă. Numai cu treaba, la pământ, la animale”, mărturiseşte Maria. Tânăra este mamă a cinci copii şi spune că a venit la şcoală pentru a putea să-i ajute la lecţii. „Am venit să învăţ cât de cât să-mi pot ajuta copiii la şcoală. Mi se rupe sufletul când vine copilul şi îmi spune ”nu înţeleg, ajută-mă la lecţii” . Şi eu cu ce să o ajut, dacă nici eu nu ştiu. Ne punea copilul să-i citim ceva, habar nu aveam. Te doare sufletul. Mulţumim lui Dumnezeu că avem unde învăţa”, spune săteanca.