Pădurea spălată în sângele polonezilor. Adevărul despre crângul blestemat numit „Dumbrava roşie“

Legendele despre „Dumbrava Roşie” sau pădurea plantată cu oştenii polonezi înhămaţi la pluguri de răzeşii lui Ştefan cel Mare sunt în mare parte reale, spun istoricii din Botoşani. Aceştia susţin că, de fapt, supliciul a fost pus pentru prima dată în aplicare la marginea Botoşaniului într-o pădure numită „Rediu“.

Legendele despre ”Dumbrava roşie”, pădurea cumplită semănată cu sângele prizonierilor polonezi de răzeşii lui Ştefan cel Mare sunt de fapt reale spun istoricii şi localnicii dintr-o comună botoşăneană.  Desprinsă din poemul lui Vasile Alecsandri, dedicat luptei lui Ştefan cel Mare cu polonezii lui Ioan Albert din Codrii Cosminului, ”dumbrava roşie”, prinde viaţă în realitate şi spun specialiştii în istorie medievală din Botoşani, ar fi existat în apropiere de localitatea botoşăneană Stăuceni.

Cele trei ”dumbrăvi roşii” şi tradiţia aratului cu polonezi

Legenda porneşte de la un eveniment istoric real. Conflictul moldoveano- polonez  privind provincia Pocuţia, gajul pe care îl primiseră muşatinii din tată în fiu de la Petru I a escaladat în 1497. Tânărul rege al Poloniei, nu mai dorea ca această provincie să fie disputată cu Moldova şi mai mult decât atât jinduia la ocuparea bogatei ţări conduse de ”athleta christi”, voievodul Ştefan cel Mare. 

Aflat la apusul vieţii sale, marele voievod, victorios în războaiele cu turcii s-a opus şi armatei poloneze. S-a retras în Cetatea Sucevei, aşteptând ca uriaşa oaste poloneză, însoţită de spaima câmpurilor de luptă medievale, temuta cavalerie greu înarmată să fie vlăguită. După un eşec răsunător în faţa zidurilor inexpugnabile ale fortăreţei din Suceava, armata poloneză s-a retras. După obiceiul cunoscut al voievodului român, răzeşii, ghiogarii şi călărimea Moldovei a plecat pe urmele armatei poloneze. I-a ajuns la 26 octombrie 1497 în regiunea de astăzi a Cernăuţiului la Codrii Cosminului.

 Voievodul Ştefan cel Mare ar fi ordonat înhămarea prizonerilor polonezi la pluguri FOTO descopera.ro

Cronicile, inclusiv cea a polonezului Jan Dluglosz spun că era deja organizată o ambuscadă în codrii uriaşi din această zonă. Copacii tăiaţi pe jumătate, s-au prăvălit împinşi de oştenii Moldovei, peste cavalerii în armură completă a Poloniei. Ghiogarii din Vrancea, Suceava şi Neamţ ar fi distrus complet armata poloneză. După această bătălie au urmat însă şi legendele. Primele sunt consemnate de Ion Neculce, care spune în lucrarea sa ”O samă de cuvinte”, că Ştefan cel Mare ar fi ordonat oştenilor săi să înhame prizonierii polonezi la pluguri, să are şi apoi să semene ghindă. Din sângele polonezilor, ucişi de epuizare la juguri ar fi răsărit aşa numita ”Dumbravă Roşie”. Legendele consemnează însă trei astfel de dumbrăvi. Una în Codrii Cosminului, alta în zona Romanului, la Cotnari judeţul Iaşi şi una în apropierea municipiului Botoşani.

”Dumbrava roşie” din coasta Botoşaniului

Istoricii botoşăneni dar şi bătrânii satului Stăuceni, spun că de fapt dumbrava din apropierea Botoşaniului este cea veritabilă şi că aici ar fi învăţat Ştefan cel Mare să are cu polonezi. Prima versiune a ipotezelor enunţate de istoricii botoşăneni ar avea legătură cu asediul Sucevei şi bătălia din codrii Cosminului. ” Este probabil ca polonezii să se fi retras prin zona Botoşaniului. De la Suceava au plecat după pradă în regiunile agricole importante cum era Botoşaniul. De altfel târgul fusese dăruit Mariei Voichiţa una dintre soţiile lui Ştefan cel Mare şi devenise un fel de apanaj al coroanei. Dinspre Botoşani s-au retras către Cernăuţi, unde a avut loc bătălia. Oştenii polonezi erau frustraţi după asediul nereuşit al Sucevei şi cu siguranţă s-au dedat prădăciunilor. 

Cu siguranţă mai ales dacă era vorba de infanterie au fost ajuni de călărimea rapidă a Moldovei”, spune istoricul botoşănean Eduard Setnic. Polonezii sau leşii cum sunt consemnaţi în legende ar fi fost prinşi la marginea Botoşaniului, ” pe platoul târgului”, cum ar fi spus un vechi cronic, pierdut de la mănăstirea Coşula. Acolo în apropierea localităţii Stăuceni, aflată la 10 kilometri de municipiul Botoşani, ghiogarii şi călărimea Moldovei ar fi prins contingentele poloneze puse pe jaf. Drept pedeapsă fiindcă ar fi incendiat satele din jur şi ar fi prădat şi ucis sătenii, Ştefan cel Mare le-a hotărât soarta. Şi s-ar fi inspirat de la sătenii din Stăuceni care plantau copaci, arând pământul cu plugurile şi semănând ghindă.În locul boilor, au fost înjugaţi la plug prizonierii polonezi. 

Istoricul botoşănean Daniel Botezatu, un specialist în istorie medievală FOTO ziarebotosani.ro

Aşa spun şi cronicile. Iar locul este şi precizat: târgul Botoşanilor. Aici a fost arat pământul cu polonezii înhămaţi, iar mai apoi plantată ghindă. A ieşit pădurea Rediu, care există şi astăzi. Rediu înseamnă pădure tânără. Era atunci tânără că era proaspăt plantată. A primit şi denumirea de dumbrava roşie, fiindcă au murit oştenii înhămaţi la pluguri”, spune istoricul botoşănean Daniel Botezatu. De altfel povestea este consemnată şi de Grigore Ureche în ”Letopiseţul Ţării Moldovei”, unde se arată că ” au pus Ştefan Vodă de au arat cu leşii, pe o culme de deal la Botoşani şi au semănat cu ghindă şi s-au făcut dumbravă mare, de ieste până astăzi copaci mari”.

Pădurea Rediu se află la marginea Botoşaniului

După lupta de la Botoşani, Ştefan cel Mare ar fi perpetuat obiceiul acestui supliciu, folosindu-l mai apoi şi la Codrii Cosminului. O altă variantă agreată de istoricii botoşăneni, pare a fi tot pe baza cronicilor lui Neculce, Ureche dar şi a unei anonime de la mănăstirea Coşula, pierdută în anii comunismului. Legendele târzii ale Ioan Neculce şi din poemul lui Alecsandri ar fi încurcat locurile şi defapt a fost o singură ”dumbravă roşie”. Cea de la Botoşani şi fără legătură cu bătălia din Codrii Cosminului. Ar fi vorba de o bătălie din ultimii patru ani de viaţă ai lui Ştefan cel Mare, tot împotriva polonezilor lui Ioan Albert. ” În anul 1500, în contextul încercărilor lui Ştefan cel Mare de a aduce Pocuţia în interiorul graniţelor moldoveneşti, invocând un drept legitim al său moştenit de la înaintaşi, leşii pradă Ţara Moldovei, ajungând până la târgul Botoşanilor. Lupta decisivă se dă în târg, la Botoşani, unde îşi strânsese domnul oştile, la 11 martie 1500, polonii conduşi de Albert, craiul lor, fiind învinşi”, povesteşte Daniel Botezatu. 

Totodată identificarea pădurii Rediu este una certă. ” Cât despre acel Rediu al mitropolitului Sava, pomenit în mai multe rânduri ca fiind obiect de dispută între mănăstirea Putna, stăpâna Brătineştilor şi Coşotenii Lupului Coşoteanu, credem că este păduricea existentă şi azi la ieşirea spre Stăuceni, din Botoşani, pe partea dreaptă a drumului către Ştefăneşti, pădurice cunoscută şi acum cu acelaşi topic de demult, anume Rediu”, conchide istoricul botoşănean.

Rediul blestemat de sângele leşilor

Convinşi de veridicatatea poveştii sunt şi locuitorii satului Stăuceni, o localitate la 10 kilometri de Botoşani şi care se învecinează cu pădurea Rediu. Bătrânii ştiu legenda şi sunt mândri de ea. Sunt convinşi că totul este real şi că ei sunt urmaşii răzeşilor care au luptat în armatele lui Ştefan cel Mare. ”Pădurea este veche tare. Arată cu leşi înhămaţi la pluguri. A pus Vodă Ştefan ghindă şi a ieşit Rediu. Stră-străbunii noştii s-au bătut în oastea lui Ştefan cel Mare. Şi cu polonezii şi cu turcii. Erau călăraşi buni. Ei au prins pe leşi aici la Rediu”, spune moş Vasile un bătrân de 88 de ani din marginea Stăuceniului.

Sătenii în vârstă din Stăuceni sunt convinşi că legenda este adevărată

Alţii sunt superstiţioşi şi spun că pădurea este blesteamată. Aud zgomote şi vaiete noaptea din ea şi mai spun că pădurea are o viaţă a ei. Este bătrână dar pare mereu tânără. ” Păi acolo s-au prăpădit oameni, domnule. În sânge a răsărit pădurea aia. Noaptea îţi îngheaţă sângele în vine, cum cheamă şi plâng oamenii ăia. Şi pădurea îi mereu cu lăstăriş. Nu îmbătrâneşte, da are 500 de ani”, spune un alt bătrân din sat, făcându-şi cruce. De altfel femeile o ocolesc şi nici nu culeg lemne din ea. Vechii copaci sunt departe în adâncul pădurii, şi în jurul lor apare mereu lăstăriş tânăr. Primăria din Stăuceni se laudă cu vecinătatea pădurii Rediu, iar primarul Cozmin Epuraş spune mândru. ”Arată legătura noastră cu Moldova lui Ştefan. Şi aici au fost oşteni de-ai lui care au purtat numeroase lupte. Iar ”Dumbrava Roşie”, pădurea Rediu semnănată cu polonezi, este dovada.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

VIDEO Două spoturi Pro Democraţia cu marii domnitori ai ţării îi încurajează pe români să iasă la vot

De ce a purtat Ştefan cel Mare atât de multe războaie