Misterul celor 28 de oameni aruncaţi în „Groapa scheletelor“. Dovezile celei mai vechi crime cunoscute din istorie
0Într-o peşteră din Spania a avut loc cea mai veche crimă cunoscută în istoria umanităţii. Ba chiar s-a avansat ideea că este primul criminal în serie din specia umană. Nu mai puţin de 28 de cadavre vechi de peste 400.000 de ani au fost găsite aruncate într-un puţ adânc de 13 metri.
În anul 1987, în Munţii Atapuerca din Nordul Spaniei, un grup de cercetători a făcut o descoperire macabră. Într-o peşteră, au găsit un puţ adânc de peste 13 metri plin cu oase de hominid. De atunci locul a fost numit ”Sima de los Huesos”, sau în traducere ”Groapa cu oase”.
Toate resturile de schelete au fost prelevate şi duse spre cercetare. Aşa au ajuns în atenţia lui Nohemi Sala, paleoantropolog la Centrul pentru Evoluţie şi Comportament Uman din cadrul Institutului de Sănătate Carlos al III lea, din Madrid.
Nohemi Sala a început studierea acestor oase în 2007 şi inclusiv astăzi continuă să găsească lucruri interesante despre ceea ce s-a întâmplat cu cei 28 de oameni din Munţii Atapuerca. Toţi fac parte din specia Homo Heidelbergensis, o specie de om arhaic, predecesor al Omului de Neaderthal.
Toate scheletele au o vechime de aproximativ 430.000 de ani. Unul dintre acestea oferă indicii preţioase şi arată că de fapt în peştera respectivă a avut loc prima crimă cunoscută şi dovedită în istoria umanităţii.
28 de cadavre înghesuite într-un puţ
Cele 28 de schelete aparţineau unui grup de Homo Heidelbergensis care au locuit în zonele muntoase din nordul Spaniei. Erau grupuri de vânători, care foloseau arme din silex şi cunoşteau bine focul, dar şi organizarea socială arhaică fiind grupaţi probabil în clanuri.
Moartea acestui grup este şi astăzi un mister. Nohemi Sala a studiat cu atenţie rămăşiţele hominizilor. Au fost avansate încă de la început mai multe supoziţii. Fie au fost mâncaţi de animalele sălbatice, fie întreg grupul a căzut în acel puţ, din greşeală. Alţii precizau că ar fi fost vorba de un loc funerar, acolo unde erau aruncate cadavrele celor morţi.
Cercetările amănunţite nu au evidenţiat însă niciun indiciu care să arate că acei hominizi au căzut pradă fiarelor sălbatice. Totodată majoritatea indivizilor erau tineri şi nu prezentau urme de boală. Un indiciu descoperit de paleontropologul spaniol a dat o nouă dimensiune descoperirii şi a dus totul pe o altă pistă.
Individ ucis cu sălbăticie
La unul dintre craniile descoperite în ”Groapa cu oase”, Nohemi Sala a identificat două urme clare de traumă. Este vorba despre două găuri în craniu, deasupra zonei oculare. Conform analizelor, leziunile au apărut în timp ce individiul era în viaţă, dar nu a supravieţuit prea mult după aceea. A murit, cel mai probabil la câteva secunde după ce a fost lovit cu sălbăticie. Cercetările specialiştilor arată că rănile au fost produse cu un obiect dur, cel mai proabil o măciucă sau o piatră rotunjită. Sunt dovezile primei crime cunoscute în istoria umanităţii. Respectivul hominid a fost lovit, ucis şi aruncat în groapă.
De aceeaşi soartă ar fi avut parte şi alţi indivizi ale căror resturi au rămas în puţul din munţi. Unii se gândesc la un prim criminal în serie care-şi aştepta victimele, le ucidea şi apoi le arunca în groapa cu oase. Nohemi Sala bănuieşte că o parte erau victime ale unor crime, alţii pur şi simplu aruncaţi după deces în cadrul unui ritual funerar. Specialiştii cred că în cazul crimelor era vorba despre o luptă pentru supravieţuire în vremuri tulburi, în care comunităţile umane găseau greu hrană. Sau o luptă pentru terenurile de vânătoare. În orice caz, cercetările continuă în cazul grupului de homo heidelbergensis din ”Groapa cu Oase”.
Homo Heidelbergensis a fost definit ca specie umană în anul 1908, pe baza fosilelor descoperite lângă Heidelberg în Germania. Au trăit între 600.000 şi 200.000 înainte de prezent, pe un areal întins, în Europa, Asia şi Africa, cu concentrări mai mari, aşa cum arată fosilele, în zona Greciei, Spaniei, Franţei, Chinei, Zambia sau Etiopia. Erau de statură înaltă, reuşind să ajungă până la 1.75 de metri, masculii. Aveau un creier dezvoltat, cunoşteau focul, reuşeau să facă arme şi unelte destul de complexe, cunoşteau organizarea socială şi îşi făceau adăposturi în peşteri. Sunt consideraţi precursorii Omului de Neaderthal.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: