Cum a ajuns la putere Ion Antonescu. Ascensiunea fulminantă şi controversată a unui militar de carieră
0În toamna anului 1940, generalul Ion Antonescu, veteran al Primului Război Mondial, devenea stăpânul României. Acesta îl forţase pe regele Carol al II-lea să abdice şi totodată convinsese liderii politici să-l accepte în fruntea statului român. O dictatură se sfârşea pentru a face loc alteia.
Mareşalul Ion Antonescu a fost unul dintre cei mai carismatici lideri ai statului român, având şi astăzi o largă categorie de susţinători.
Dincolo de acest fapt, Ion Antonescu a fost penultimul dictator al României, un aliat al Germaniei Naziste, un lider autoritar şi totodată un personaj controversat al istoriei românilor. Ascensiunea sa la putere dar şi tranziţia de la deţinut politic la şef al statului s-a petrecut cu viteza fulgerului. Ion Antonescu avea să scape ţara de un dictator pentru a-şi impune propria dictatură.
Un ofiţer cu o carieră fulminantă ajuns ministru
Ion Antonescu s-a născut în 1882 la Piteşti într-o familie de militari de carieră. Era firesc ca tânărul Antonescu să urmeze drumul înaintaşilor săi şi a urmat şcolile militare. A avut rezultate impresionate iar în anul 1913 era căpitan şef al Biroului de Operaţii la Statul Major al Diviziei 1 Cavalerie. Cu acest corp de armată participă la Al Doilea Război Balcanic şi primeşte ”Virtutea Militară”.
În timpul Primului Război Mondial, Antonescu este şef al Biroului Operaţii al Corpului 4 Armată iar mai apoi al Grupului de Armate comandat de generalul PRezan şi în cele din urmă şef al Biroului de Operaţii la Marele Cartier General în 1918. Se spune că Antonescu a conceput planurile pentru bătălia de la Mărăşeşti, decisivă pentru soarta României.
A fost decorat cu ”Ordinul Mihai Viteazul” şi a continuat o carieră militară fulminantă. Pentru mulţi Antonescu era un militar-erou model foarte apreciat. Rând pe rând este numit comandant al Şcolii Speciale de Cavalerie de la Târgovişte, apoi ataşat militar la Paris şi Londra. În 1937, Ion Antonescu era deja general de divizie. Nu a durat mult până când militarul de carieră, erou decorat al statului român să-şi dorească puterea supremă în România.
Primul pas în politică şi administraţie a fost făcut în anul 1937, atunci când este propus şi acceptat ca ministru al Apărării Naţionale în Guvernul condus de Octavian Goga. Pe data de 10 februarie 1938, Carol al II-lea dă o lovitură de stat, îl demite pe Goga şi îl pune în fruntea Guvernului pe patriarhul Miron Cristea. Practic era inaugurată dictatura carlistă. Antonescu şi-a păstrat totuşi postul. Nu însă pentru multă vreme.
De la deţinut politic la complotist
Nemulţumit de politica lui Carol al II-lea, puternic influenţat de renumita sa camarilă, Antonescu îi trimite un memoriu prin care-i reproşează starea în care ajunsese România şi chiar să ofere să ajute cu un plan pentru salvarea statului şi a graniţelor. Şi asta în condiţiile în care aliaţii tradiţionali ai României aveau mari probleme cu Germania Nazistă. Franţa capitulase iar Anglia făcea faţă tot mai greu atacurilor germane.
Acest memoriu dur nu i-a fost pe plac regelui Carol al II lea. Acesta l-a perceput pe Ion Antonescu ca un adversar politic. Şi nu se înşela. Aşa că a dat ordin ca generalul să aibă domiciliu forţat la Mănăstirea Bistriţa. Între timp are loc Dictatul de la Viena din august 1940 iar România este umilită rând pe rând şi lăsată fără Transilvania de Nord-Vest, Basarabia, nordul Bucovinei şi Cadrilaterul. Fără ca regele Carol al II lea sau Guvernul Gicurtu să mişte un deget sau măcar să protesteze.
Din contră ,Carol al II-lea căuta cu o insistenţă penibilă, spun contemporanii, prietenia lui Hitler. De altfel situaţia în ţară era gravă. Tăcerea regelui şi a Guvernului în faţa ciunţirii României Mari a provocat puternice manifestaţii şi revolte stradale la care au participat oameni din toate categoriile sociale. Legionarii lui Horia Sima au profitat şi ei de moment şi au agitat puternic spiritele ducând totul aproape în pragul războiului civil.
A fost momentul providenţial al lui Ion Antonescu. Acesta reuşeşte să fugă de la mănăstirea Bistriţa cu ajutorul prinţesei Alice Sturdza şi se întâlneşte cu Iuliu Maniu, liderul Partidului Naţional Ţărănescu pentru a forma o coaliţie pentru îndepărtarea lui Carol al II-lea de pe tron. Se vorbea de un Guvern de uniune naţională cu ţărăniştii, liberalii dar şi legionarii lui Horia Sima.
Faţă în faţă cu regele
Pe data de 3 septembrie, Ion Antonescu este găsit de oamenii Prefecturii Poliţiei Capitalei şi invitat la Palat pentru o discuţie cu regele. Mareşalul Palatului Regal Mocsony Stârcea mărturisea că între rege şi general au avut loc distucţii foarte aprinse. În cele din urmă Carol al II-lea a cedat şi i-a cerut, adversarului să politic, Ion Antonescu să formeze un Guvern.
Imediat Antonescu a continuat tratativele cu Sima, Brătianu şi Maniu pentru formarea unui guvern de uniune naţională. Pe fondul tulburărilor masive produse de legionari în mai multe oraşe ale ţării, Antonescu i-a cerut, pe data de 4 septembrie, lui Carol al II-lea să-i ofere puteri depline. Generalul motiva prin faptul că liberalii, ţărăniştii şi legionarii cer abdicarea regelui. Deşi iniţial a ezitat şi a avut nevoie de o noapte de gândire, Carol al II lea a acceptat a doua zi.
O dictatură înlocuită cu alta
De altfel Carol al II-lea era foarte singur. Antonescu era preferat nu numai de liderii politici din ţară dar şi de oficialii Germaniei Naziste. Whilhelm Fabricius reprezentantul diplomatic al nemţilor în România nota satisfăcut că a găsit în persoana lui Antonescu o persoană gata să satisfacă cererile lor. De altfel a fost şi suspendată Constituţia din 27 februarie 1938 şi au fost dizolvate toate Corpurile Legiuitoare. De facto, lua sfârşit dictatura lui Carol al II-lea.
Pe 5 septembrie 1940, Ion Antonescu i-a cerut regelui să abdice. În caz contrar, i-a transmis generalul, nimeni nu i-ar mai fi putut garanta siguranţa, lui şi familiei. Abia a doua zi dimineaţă, regele a decis să abdice. Nu înainte de a primi un nou ultimatum de la Antonescu prin care i se cerea să renunţe înaintea izbucnirii unui război civil. La 14 septembrie a fost proclamat statul naţional-legionar cu şef al Statului Ion Antonescu şi vicepremier Horia Sima.
Citeşte şi: