Valea Ilvelor şi „urmele“ celui de-Al Doilea Război Mondial. Cum şi-au amenajat maghiarii cazemate în inima munţilor
0Puţini ştiu că „semne“ ale celui de-Al Doilea Război Mondial pot fi încă observate în Munţii Rodnei. Maghiarii şi-au construit aici, chiar în inima munţilor, zeci de cazemate pentru apărare şi atac. Deşi acestea trebuiau distruse tocmai de cei care au comandat amenajarea lor, retragerea în grabă a horthyiştilor a lăsat aproape intacte unele dintre buncăre.
Într-un studiu destul de complex, Nicolae Cristian Bădescu dezvăluie parte din secretele sistemului fortificat „Linia Arpad”, ce poartă numele fostei dinastii maghiare amenajat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta se întindea pe mai bine de 600 de kilometri, o treime pe teritoriul României, iar restul pe teritoriul Ucrainei, Slovaciei şi Poloniei.
Maghiarii s-au inspirat din fortificaţiile franceze şi belgiene ocupate de nemţi, iar conceptul a fost regândit şi adaptat la condiţiile naturale din Carpaţi. Buncărele de aici aveau dimensiuni mai reduse şi erau puţin mai rigide.
Practic acestea erau cazemate făcute în pământ, cu beton de calitate superioară, singurul din acea vreme care rezista la temperaturi de sub -5 grade Celsius, cu pietriş adus din nordul Ungariei şi piatră obţinută chiar la faţa locului. Când totul era gata, buncărele erau acoperite cu un strat de 30-40 de centimetri de pământ în scop de camuflare.
Câteva dintre aceste buncăre încă mai există (Foto: Nicolae Cristian Bădescu)
Betonul era preparat manual de către muncitorii silnici, materialul fiind urcat pe versanţi fie cu ajutorul unui sistem bazat pe troliuri, fie cu vagonetele pe căile ferate miniere. Buncărele aveau şi uşi blindate, iar odată ce acestea se închideau, fiecare soldat dispunea de 4 metri cubi de aer, suficient pentru patru ore de staţionare.
În amonte de aceste buncăre, pe coridoarele de trecere, erau amenajate şi un soi de piramide din beton, numite „dinţi de dragon”, ce aveau rolul să blocheze înaintarea tancurilor.
Muncitorii care au amenajat aceste buncăre nu ştiau mare lucru despre aceste construcţii, aceasta fiind o măsură de precauţie a maghiarilor. Lucrătorii erau obligaţi să-şi ia angajament verbal şi scris că nu vor furniza nimănui date cu privire la activităţile prestate la aceste obiective.
Zeci de astfel de buncăre au fost amenajate în inima Transilvaniei (Foto: Nicolae Cristian Bădescu)
Sistemul defensiv horthyst din Transilvania a fost planificat să aibă 5 tipuri de cazemate, în funcţie de rolul lor: de supraveghere sau cuiburi de tragere sau în funcţie ce adăposteau: muniţie, soldaţi sau ofiţeri.
Întreaga grupă nordică a Carpaţilor Orientali poartă urmele conflictelor armate. Astfel de amenajări pot fi întâlnite pe teritoriile localităţilor Rodna, Ilva Mică, Ilva Mare şi Mureşenii Bârgăului.
Doar pe teritoriul localităţii Ilva Mare au existat 18 astfel de fortificaţii, majoritatea cu rol defensiv. În această zonă a fost amenajat şi un buncăr cu rol tactic. Pe lângă buncăre a fost realizat şi un sistem de tranşee, un tunel şi o serie de barăci şi clădiri menite să găzduiască soldaţii. Adăposturile subterane urmau să fie folosite drept refugiu doar dacă exista o ameninţare.
Mai multe despre acest subiect puteţi citi aici.
Vă mai recomandăm:
Ioan Birişiu are 89 de ani şi o poveste de viaţă demnă de un film. Generalul a adunat amintiri din perioada interbelică, atunci când l-a cunoscut pe Regele Mihai I, din perioada comunistă, când a fost trecut în rezervă din cauza unor afirmaţii care i-au supărat pe socialişti, dar şi din democraţie, când viaţa i s-a mai „domolit”.
Toader Căpitan, un agricultor de 84 de ani, se numără printre puţinii locuitori ai satului Buduş care poate să ofere detalii cu o precizie remarcabilă despre aerodromul care a funcţionat în timpul celui De-al Doilea Război Mondial la doi paşi de casa sa. De asemenea, acesta este singurul martor ocular al atacurilor americanilor, care au doborât atunci sub ochii săi un pilot neamţ.