Povestea „Tripartitul lui Werboczy“, cartea mai populară decât Biblia. A fost dedicată nobilimii maghiare din Transilvania
0Deşi pare greu de crezut, în Transilvania secolelor trecute au circulat cărţi care au devenit mai populare până şi decât Biblia. Una dintre ele este „Tripartitul lui Werboczy“, o carte dedicată nobilimii, care sublinia drepturile şi privilegiile de care se bucura această categorie socială.
În secolul al XVI-lea, cea mai populară carte din Transilvania şi Ungaria nu era Biblia, aşa cum ne-am fi aşteptat, ci „Tripartitul lui Werboczy”, redactată de un jurist, care practic adună şi explică drepturile şi privilegiile nobililor.
„În secolele ce au urmat primei publicări la 1517 a Tripartitului lui Werboczy a constituit cartea fundamentală a drepturilor şi libertăţilor nobiliare. Încă în secolul al XVI-lea cartea a fost retipărită de 11 ori, în latină sau în traducere maghiară, şi a devenit lucrarea cea mai frecventă în biblitecile nobiliare. Chiar şi în epoca Reformei, Tripartitul putea fi găsit într-un număr mai mare decât însăşi Biblia. Popularitatea cărţii în rândul nobilimii nu era lipsită de motive, deoarece în paginile ei nobilimea îşi putea găsi comprehensiva elaborare a privilegiilor”, explică istoricul Ionuţ Costea, în paginile Revistei Bistriţei.
Statutul de nobil era dobândit în primul rând prin naştere, dar ca urmare a investirii cu privilegii din partea suveranului. Acest aspect nu era şi suficient, el trebuia „manifestat” printr-un mod de viaţă specific, raportat apoi la domeniul funciar pe care-l stăpâneşte, la privilegiile juridice, fiscale, pe care le acumuleză şi nu în ultimul rând pus în relaţie cu prestigiul social de care se bucura. Acest privilegiu social este conferit prin legislaţie sau din obiceiuri şi asigura elitei distincţie şi dominanţă în cadrul societăţii.
Juristul Istvan Werboczy explica în cea mai răspândită culegere de legi cum vechii maghiari s-au aşezat în Ungaria, şi-au ales conducători pentru a administra justiţia, a arbitra neînţelegerile şi a-i pedepsi pe vinovaţi.
Aceştia erau în măsură să convoace comunitatea pentru discutarea treburilor importante şi să solicite adunarea armatei pe câmp prin obiceiul înmuierii unei săbii sau pumnal în sânge şi purtarea acestei arme însângerate de-a lungul câmpurilor şi a aşezărilor maghiarilor.
Baronii aveau dreptul de a purta armă, a etala un blazon şi a merge la...vânătoare
Acest obicei a supravieţuit până în zilele lui Werboczy şi a fost preluat şi de către nobili. Statutul nobiliar a fost asociat nu doar cu ideea de cucerire, ci şi cu tradiţia purtării armelor.
Potrivit juristului maghiar, orice prelat, baron, magnat sau nobil se bucurau de aceleaşi libertăţi cu privire la proprietăţile lor şi la scutirea de taxe. Niciun stăpân nu era mai mare şi niciun nobil nu dispune de mai puţine libertăţi, deoarece toţi trăiesc supunându-se uneia şi aceleiaşi legi.
Potrivit documentului, prin achiziţionarea pământurilor şi a castelelor şi satelor de la suveran, cel care le primea devenea direct şi imediat nobil, scăpând de condiţia de iobag. Fiii nobililor moşteneau drepturile tatălui lor şi deveneau membrii ai Sfintei Coroane.
Printre drepturile şi privilegiile de care se bucurau nobilii se numărau: nu puteau fi arestaţi şi reţinuţi de către nimeni fără proces verbal, nu plăteau taxe şi li se pretindea să lupte ca soldaţi doar pentru apărarea regatului.
De asemenea, aceştia aveau drept de vânătoare, în timp ce iobagii puteau fi pedepsiţi cu spânzurarea dacă vânau. Aceştia aveau dreptul la o anumită vestimentaţie, dar şi la etalarea blazoanelor la intrarea în castele sau pe trăsuri.