Marinela Munteanu vinde bunătăţi franţuzeşti
0Lucrează în singur apatiserie franţuzească din oraş şi crede că prăjiturile de casă rămân preferatele ei
Marinela Munteanu s-a născut într-o familie de oameni modeşti, din satul Chiochiş. Are încă trei fraţi şi îşi aminteşte că visa să lucreze ca asistentă medicală sau vânzătoare. „Asta mi-am dorit de când eram copilă, deşi părinţii ar fi vrut să rămân acasă, să-i ajut în agricultură. Am şi încercat să stau în satul meu, după ce am terminat şcoala, dar nu prea aveai de lucru acolo şi am venit la oraş", îşi aminteşte Marinela. După ce a terminat liceul Industrial, Marinela s-a căsătorit şi apoi s-a angajat 12 ani în fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului, unde lucrau multe femei, înainte de Revoluţie, la finisat diverse obiecte de mobilier. „M-am angajat ca şi casieră cinci ani la fosta firmă de transport local şi apoi am lucrat şi în comerţ. Cu vremurile acestea, afacerea nu a mai mers şi a trebuit să găsesc altceva. Nu îmi place să stau acasă. Cred că o femeie trebuie să muncească, să aibă banii ei, să nu depindă de nimeni", crede bistriţeanca. „Am văzut un anunţ pe uşă, pentru un post de vânzătoare şi am intrat. Aşa am ajuns în patiserie", povesteşte Marinela. Odată cu această slujbă, Marinela şi-a împlinit visul de a lucra ca şi vânzător şi a schimbat halatul alb de asistentă medicală pe care şi-l dorea cu un altul, la fel de alb, ca angajat în patiserie. Deşi nu şi-a imaginat niciodată că va lucra în patiserie, Marinela spune că a prins repede „gustul" pentru bunătăţile inspirate din reţetele de pe malul Senei. „Eu cred că orice meserie se poate învăţa pe lumea asta, dacă îţi doreşti şi mai cred că nicio prăjitură, oricât de aspectoasă sau bună ar fi nu se compară cu prăjiturile de casă", este convinsă vânzătoarea.
„Astăzi, şi prăjitura se mănâncă pe fugă"
De şase luni, de când serveşte zilnic bistriţenii cu bunătăţile preparate după reţetele patiserilor francezi, Marinela spune că oamenii nu mai ştiu să savureze plăcerea de a mânca o prăjitură. „S-au obişnuit cu aceste reţete şi vin şi cer mai ales croissante, care sunt specifice francezilor. Avem şi clienţi fideli care cumpără prăjituri. Însă, îmi amintesc cu drag de vremurile în care lumea avea timp să stea să mănânce o prăjitură. Acum, şi prăjitura o iau la mână, pentru că nu le mai ajunge timpul", spune vânzătoarea. „Şi eu, când era fiica mea cea mare copil, ieşeam în fiecare weekend la prăjitură şi îi povestim mereu cele mai mici cum era. Păcat că s-a pierdut acest obicei şi că s-au schimbat aşa de mult vremurile de atunci", mai spune vânzătoarea.
Întrebări şi răspunsuri
Ce prăjituri ştiţi să gătiţi ?
Îmi place să pregătesc tot felul de prăjituri, mai ales cele cu mere sau gogoşile. Tortul cu mere şi cu cremă de zahăr ars e o minunăţie să îl faci. Recunosc că nu prea îmi plac alte feluri de prăjituri şi, deşi lucrez în domeniu, nu am încercat încă reţele franţuzeşti de prăjituri.
Ce părere aveţi despre persoanele care nu vor să înveţe altă meserie?
Nu sunt de acord cu această atitudine. Cred că, în viaţă, trebuie să ştii să te adaptezi situaţiilor şi să fii dispus să înveţi orice, oricând. Oricând poţi să îţi găseşti un loc de muncă în alt domeniu, dacă chiar vrei şi eu nu mă pot imagina fără serviciu, deşi soţul îmi spune, uneori să rămân acasă.
Profil
Născută: 22 martie 1967, în Chiochiş
Studii: Liceul Industrial din Bistriţa
Familie: căsătorită, are două fetiţe
Ce-i place:
Marinelei îi palce să îşi petreacă foarte mult timp în preajma familiei ei şi merge frecvent în excursii cu cele două fete ale ei. „Ne place apa, plaja şi vara şi mi-ar plăcea foarte mult să călătoresc în Paris, pentur că nu am fost niciodată ieşită din ţară" , spune vânzătoarea. Aceasta adaugă că îi plac oamenii comunicativi şi sinceri.
Ce nu-i place:
Bistriţencei nu-i place că femeile de azi nu au destul timp pentru ele şi crede că generaţiile tinere sunt foarte diferite de copiii de altădată. „Nu-mi place că tinerii de acum vreau prea mult dintr-o dată şi nu sunt dispuşi să muncească. Cei mai mulţi se visează cu salarii mari şi în birouri, dar le este ruşine să lucreze ca vânzător şi e păcat că nu ştiu aprecia orice meserie", spune, cu regret, Marinela.