Istoria plecării în masă a naţionalităţilor nemaghiare din Transilvania. „E foarte grea viaţa în SUA. Muncitorii europeni sunt necontenit în pericol de moarte“
0La începutul anilor 1900, Statele Unite ale Americii reprezentau una dintre cele mai căutate destinaţii pentru oamenii săraci din Europa. Mirajul „lumii noi”, alimentat de poveştile de succes prezentate în ziarele vremii, i-a atras ca un magnet inclusiv pe ţăranii din Transilvania, care au lăsat satele pitoreşti în urmă şi s-au transformat în muncitori în fabricile americane.
Emigrarea în masă a ţăranilor transilvăneni a început în 1900-1901 şi s-a potolit abia în 1914, odată cu începerea Primului Război Mondial, când autorităţile au stopat brutal procesul de emigrare.
Ţăranii din Transilvania îşi lăsau în urmă satele şi familiile, convinşi că „lumea nouă” le va aduce averi şi bunăstare. Mărturiile celor plecaţi înaintea lor, care au fost publicate în ziarele vremii, i-au convins că vor avea parte de o viaţă mai bună, peste ocean.
„Imaginea ţării străine, a SUA şi a Canadei, aşa cum apare ea în mentalitatea românilor din Transilvania la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, este rezultatul propagandei desfăşurate prin diferite mijloace directe ori indirecte şi în cadrul cărora presa a avut un loc important. Ea este alimentată de existenţa fenomenului migrator, cele două realiăţi împletindu-se în imaginarul colectiv”, explică istoricul Minerva Lovin, în Revista Bistriţei.
Mărturiile din presă erau „întărite” de ghidurile turistice, broşurile publicitare, reclamele, precum şi conferinţele ţinute de cei care au gustat experienţa americană.
Cei care emigrau cumpărau bilete până în New York. Aceasta era ruta cea mai populară, iar după anul 1909, chiar era impusă imigranţilor de statul maghiar, care încheiase înţelegeri cu agenţiile de transport din Fiume. Acese agenţii se obligau să verse în vistieria statului un procent din încasări.
Plecaţi la muncă în America, pentru a strânge bani în vederea cumpărării acasă a unei bucăţi de pământ, o parte dintre emigranţi ajung cu timpul la concluzia că îl pot găsi la un preţ bun şi în Canada, unde se bucurau de o serie de facilităţi şi libertăţi. Alţii însă, după o experienţă grea în agricultură se mută în SUA, unde se angajează în industrie, pentru a strânge banii necesari ridicării unei gospodării.
Ce dimensiune a avut „exodul”
În 14 aprilie 1901 apare prima informaţie despre emigrarea din Ungaria peste ocean, sub forma unei ştiri cu titlul „Emigrări cu duiumul”, în care se vorbeşte despre plecarea în masă a naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria. În 30 mai 1901, ziarele din Transilvania susţin, citând comunicatele statistice lunare, că în luna aprilie au fost eliberate 13.911 paşapoarte pentru străinătate din care 6.707 pentru America.
În 10 martie 1905, la rubrica informaţiuni este publicată o altă statistică: emigrarea din Ungaria în America ia dimensiuni tot mai îngrijorătoare. Săptămâna trecută, 4.133 de emigranţi ungureni au sosit la New York şi anume 1.430 de maghiari, 1.654 de slovaci, 729 de şvabi, 262 de croaţi, 58 români. Dintre români, 8 s-au aşezat în statul Pensylvania, 50 în Ohio.
„În Pennsylvania capăt ca lucrător de mine 4 dolari pe zi, în Canada capăt chiar pământ degeaba. Asta mi-a scris-o şi cumnatul care e de 4 ani afară şi trimite bani din greu”, spune un ardelean, citat de ziarul Drapelul.
Apar însă şi informaţii potrivit cărora, situaţia nu este atât de „roz”, în lumea nouă. Astfel, într-un articol publicat în 1907, un ardelean mărturiseşte:
„E foarte grea viaţa în America. Acolo, muncitorii europeni sunt necontenit în pericol de moarte, lucru e greu şi chinuitor, traiul e scump, sunt foarte mulţi cari nu găsesc de lucru. Abia e zi în care să nu cadă muncitori în cazanul de topit fierul. Dacă moare cineva sfâşiat de curelele sau de roţile maşinelor, e scos afară, sângele e spălat şi totul s-a sfârşit”.