FOTO Povestea impresionantă a bistriţenilor care trăiesc din ce aruncă alţi oameni

Pe Sorin şi Nuţi Tinca i-am găsit într-o seară răcoroasă de februarie trăgându-şi sufletul după o zi de muncă. Aceştia locuiesc împreună cu familia lor şi cu un bătrân de care au grijă lângă calea ferată, în zona industrială a oraşului. Cele 11 persoane care locuiesc în patru cămăruţe improvizate trăiesc exclusiv din valorificarea fierului vechi şi a plasticului găsit la containerele din oraş.

Domnul Sorin are 40 de ani şi este din localitatea Viişoara, unde are o casă construită de dânsul, fără a avea acte pe ea. S-a mutat împreună cu soţia sa şi ceilalţi 9 membri ai familiei sale în urmă cu un an lângă calea ferată din municipiu, întrucât locaţia îi permitea să ajungă mult mai uşor şi repede la „locul de muncă”.
Tot de un an de zile familia aşteaptă o locuinţă socială de la primărie. Sorin crede că până şi acolo ar trebui să dea şpagă pentru a-şi asigura o locuinţă decentă.

Locul de muncă al său este peste tot şi nicăieri, după cum chiar el spune. Cu alte cuvinte, Sorin Tinca, alături de soţia sa, copiii săi şi nevestele lor trăiesc din colectarea şi valorificarea fierului vechi şi a pet-urilor.

Încep de dimineaţă şi până seara cutreieră toate ghenele şi tomberoanele de gunoi din municipiu în căutarea fierului vechi, a plasticului sau chiar a alimentelor şi obiectelor de îmbrăcăminte.
Bărbatul în vârstă de 40 de ani nu se ruşinează cu „munca” sa, susţinând că măcar nu face ceva ilegal care i-ar aduce ani buni după gratii. Toate îmbunătăţirile aduse celor patru cămăruţe în care îşi duc zilele au fost făcute cu ajutorul materialelor şi a obiectelor găsite la ghenele de gunoi.

Cei trei băieţi ai bătbatului sunt deja căsătoriţi, deşi niciunul dintre ei încă nu are 18 ani. Mai mult, Sorin este deja bunic, nora sa în vârstă de 17 ani născând un băieţel pe care l-a numit „exotic” Luis, în urmă cu două luni.

Niciunul dintre copiii săi nu are buletin şi nici nu ştie scrie sau citi. Singurul care se mai descurcă este Sorin. Acesta spune că fără acte şi un domiciliu stabil, şcoala iese din discuţie.

Sorin a lucrat ani de zile la Codrişor SRL, însă a fost dat afară după ce firma de salubritate a pierdut contractul cu municipalitatea. A încercat să se angajeze şi la noua firmă care asigură curăţenia în oraş, însă fără noroc.

Acesta spune că deşi este sărac şi nu are nicio sursă de venit nu ia în calcul să fure sau să dea în cap cuiva pentru câţiva lei, tocmai pentru că din spatele gratiilor nu va putea să îşi ajute familia numeroasă.

Cei 11 şi-au amenajat locuinţa provizorie cum au putut: au făcut rost de un generator de curent, au o antenă şi un televizor cu ajutorul cărora află ce se întâmplă în lume. Au chiar şi un calculator, care însă nu este legat la Internet. Sorin  şi-a făcut  şi un atelier de lucru unde demontează fierul vechi şi îl  depozitează şi a montat chiar şi sobe în fiecare cămăruţă, cu ajutorul cărora se încălzesc şi pe care fac de mâncare.

Alături de ei stă şi o fată de nici 18 ani cu un handicap la picior, dar şi un bătrân aproape de miopie, care a avut de curând laba piciorului tăiată, după ce i-a îngheţat.

Bărbatul spune că nu îşi doreşte ajutorul nimănui, ajutor pe care oricum nu l-a primit până acum. Vrea doar să fie lăsat în pace să-şi ducă zilele cu ce aruncă alţii fără să fie hărţuit de poliţia locală sau de jandarmeri.