Cum „au înflorit“ moravurile uşoare în ţările române în perioada fanariotă. Boierii, catalogaţi drept „uşuratici“, leneşi şi amatori de lux excesiv
0Istoricii care şi-au concentrat atenţia asupra moralităţii în diferite perioade istorice spun că moravurile uşoare au început să înflorească în ţările române în perioada fanariotă.
Doar doi istorici, A.D. Xenopol şi V.A. Urechia, şi-au îndreptat atenţia asupra moralităţii, studiile lor fiind publicate la sfârşitul secolului trecut. Pe baza lucrărilor lor, dar şi a notelor de călătorie ale străinilor care au tranzitat ţările române, istoricul Radu State face o radiografie a fenomenului, care a fost publicată în Revista Bistriţei.
Potrivit acestuia, începutul domniilor fanariote a însemnat o schimbare profundă în mediul de viaţă şi moravurile boierimii muntene, această perioadă fiind considerată degradarea moralităţii româneşti.
Această „degradare” este surprinsă şi de străinii care călătoresc în ţările române. F. G. Laurencon, un publicist francez care călătoreşte prin Ţara Românească, afirmă: „boierii afişează un mare lux în echipaje şi în îmbrăcăminte şi cheltuiesc mult pentru casa lor”.
Caşmirul din India şi mătasea de Lyon, indispensabile doamnelor
Barthelemy Bachville, căpitan în garda lui Napoleon refugiat în Moldova în 1816, conturează această percepţie: „Luxul boierilor este împins cât de departe este posibil; femeile sunt de o bogăţie excesivă în toaletele lor; caşmirul de India şi mătasea de Lyon le sunt indispensabile. Caleştile sunt de asemenea necesare. Viena expediază pe Dunăre mai mult de 800 în fiecare an”.
De asemenea, boierii erau consideraţi leneşi, fără activităţi serioase şi practice, iar soţiile lor preocupate strict de ţinute, aspect şi seducţie. Istoricul A.D. Xenopol suprinde faptul că în această perioadă femeile au început să mănânce împreună cu soţii lor, în condiţiile în care până atunci mâncau separat.
Boierii erau mari amatori de jocuri, după cum observă şi Charles Marie d`Yrumberry, conte de Salaberry, care a traversat Ţara Românească în 1791: „boierii iubesc foarte mult jocurile”. În ciuda impresiilor proaste create, boierii erau lăudaţi pentru că sunt generoşi cu oaspeţii şi pentru că vorbesc mai multe limbi străine, printre care germana, franceza, rusa şi greaca.
Tot în acea perioadă, finalul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, încep să fie tot mai comune divorţurile, cele mai multe datorându-se infidelităţilor. Despre această situaţie, M. Carra, secretarul prinţului Grigore Ghica al III-lea, spune: „Sexul frumos al acestei ţări are prea multă aplecaţie la amor: exemple s-au văzut destule în timpul şederii trupelor ruseşti în Moldavia şi România; fiecare ofiţer, precum şi fiecare soldat îşi avea amanta sa. Fete, femei, văduve toate fugeau de la casele lor şi de prin oraşele lor, urmând după aceşti biruitori ai turcilor”.
Prostituţia începe şi ea să fie tot mai tolerată, capetele încoronate gândindu-se chiar să o taxeze.
„În ciuda atâtor izvoare care mă pot contrazice în ceea ce voi susţine, cred că evoluţia moravurilor societăţii boiereşti în timpul epocii fanariote nu a însemnat o „decadenţă” a clasei conducătoare aşa cum s-a încercat a se prezenta de către istoricii de până acum, ci o europenizare a acesteia. Încă o dată afirm că nu observ nicio diferenţă între moravurile din ţara Românească din secolul al XVIII-lea şi moravurile de la curtea Bourbonilor. Apariţia legăturilor extraconjugale, a luxului, a balurilor în stil francez era un semn al transformării societăţii româneşti, al trecerii ei spre perioada modernă şi nu un semn al decadenţei ei”, concluzionează istoricul Radu State.
(Foto: descopera.ro)
Vă mai recomandăm:
Cum au trăit ardelenii „la belle epoque“. De la ţinutele scumpe făcute la comandă la balurile unde fetele cu pretenţii îşi căutau soţi bogaţi
În secolul al XIX-lea, românii din Transilvania au început să permită trendurilor din marile capitale europene să le influenţeze viaţa, modul de a se îmbrăca şi chiar şi de a socializa. Balurile au devenit o obişnuinţă, fiind nu doar un prilej de a socializa, ci şi unul de a-şi găsi perechea sau a-şi etala bunăstarea, în special cu ajutorul ţinutelor.
Cu greu un istoric va putea spune care a fost cea mai bogată persoană sau familie din Transilvania în perioada interbelică. Cert este că întreaga Transilvanie era împărţită de diverse familii nobiliare, precum Kendeffy sau Banffy care au apelat la căsătorii aranjate pentru a-şi spori şi asigura averile.