Cea mai temută drăcoaică din mitologia românească. Ce spaime cauza odinioară Avestiţia, considerată sluga diavolului

Deşi astăzi existenţa magiei, a demonilor şi a duhurilor este tratată mai mult în glumă, în urmă cu câteva secole, în zonele rurale, toate evenimentele şi toate ritualurile se învârteau în jurul acestora. Unii demoni aveau „specializarea” lor, cum este şi cazul Avestiţiei, despre care se credea că le face rău femeilor însărcinate şi pruncilor.

Într-o perioadă în care existenţa magiei, a demonilor şi a duhurilor nu se contesta sub nicio formă, ţăranii români încercau să se ferească de aceste prezenţe nelumeşti cu ajutorul ritualurilor şi al descântecelor.

Mai mult, aceştia credeau că fiecare demon şi duh are „specializarea” sa, aceea de a face rău unei anumite categorii de persoane. Spaima femeilor însărcinate şi a celor care aveau copii mici era Avestiţia, considerată sluga Diavolului.

„Pericolele care înconjoară momentul naşterii au fost personificate în mitologia românească de Avestiţia, Striga sau Samca, personaj din familia demonilor, duşmanii omului. Ca toate momentele de trecere din ciclul vieţii, naşterea este şi ea marcată de apariţia fiinţelor «celeilalte lumi», care întrupează de fapt bolile specifice mamei şi pruncului”, explică istoricul Irina Nemeti, în Revista Bistriţei.

Numele acestei „diavoliţe” care le punea gând rău femeilor însărcinate vine din slavă. În bulgară înseamnă „vrăjitoare”, iar în sârbă este numele dat femeilor-vampir, înzestrate cu puteri diabolice, care le permit să se metamorfozeze în diverse animale sau să zboare.

„Ea are o «specializare» clară, aceea de a provoca toate bolile şi relele care ameninţă femeia gravidă, naşterea propriu-zisă, lehuzele şi copiii nou-născuţi. Avestiţia omoară copiii în pântecele mamei lor, imediat după naştere sau chiar mai târziu, fiind foarte periculoasă pentru copii până la împlinirea vârstei de şapte ani”, completează Irina Nemeti, în studiu dedicat acestui personaj malefic.

Avestiţia putea să omoare pruncul sau să chinuie viitoarea mama

Despre puterea Avestiţiei se credea că era fără margini. Aceasta putea să provoace epilepsie, boli respiratorii, deficienţe fizice şi psihice. Se credea despre copiii care mor în somn, fără niciun semn vizibil de boală, că sunt victimele sale. Avestiţia putea să chinuie mama la naştere, provocându-i dureri insuportabile şi prelungind foarte mult travaliul.

Creatura nelumească putea să zboare şi se putea transforma în orice, înclusiv într-o umbră. Aşa reuşea să ajungă în apropierea femeilor însărcinate.

„Textele o descriu ca fiind înspăimântătoare la vedere, având părul lung până la pământ, mâini de fier, unghii ca secerile, ochi de foc, scoţând foc pe gură. Pe lângă înfăţişările animale variate pe care le ia, Avestiţia mai apare şi ca umbră, nălucă, ori femeie bătrână, cu o «mână moale şi un picior asemenea». Infirmitatea unor membre, în special a unui picior, indică o legătură certă cu lumea morţilor, precum şi puterea de a călători între lumi”, explică istoricul.

Mamele se foloseau de descântece şi ritualuri pentru a împiedica apropierea sa. Cele mai frecvente erau amuletele – mici cărticele sau simple file de hârtie, pe care scria Legenda Sf. Mihail, Minunile Sf. Sisoe, urmate de lista finală de nume ale demonului.

Aceste amulete se puneau la gâtul viitoarelor mame, în pătuţul copilului sau erau chiar scrise pe perete. Acestea trebuiau scrise de oameni bătrâni, tinerii ferindu-se să o facă, pentru că se credea că o vor înfuria pe diavoliţă. Destul de frecvent le scriau şi preoţii. Femeile plăteau o taxă preoţilor pentru a scrie aceste amulete.

Dacă mama sau copilul se îmbolnăveau, tratamentul lua forma unor descântece. Practic este o naraţiune, ca o poruncă adresată demonului de a părăsi trupul celui bolnav. 

Vă mai recomandăm:

Legenda Muntelui Capul Beneş din Bistriţa-Năsăud: un pescar l-a cumpărat după ce şi-a vândut sufletul diavolului

Legenda pârâului din inima Munţilor Rodnei format din sângele curs în bătălii