Aventurile preotului „salvat” de Dumnezeu, după ce a fost împuşcat în cap de un soldat în timpul războiului
0Preotul Augustin Pop, care a slujit pe Valea Bârgăului a fost exemplul viu că minunile există şi că Dumnezeu nu-şi părăseşte pe slujitorii. Împuşcat în cap de un soldat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, preotul a supravieţuit miraculos şi a ajuns să trăiască până la vârsta de 84 de ani.
Augustin Pop s-a născut în 1901 în judeţul Sălaj. Provenind dintr-o familie în care preoţia era o tradiţie, Augustin Pop a urmat aceeaşi cale şi a preluat Parohia Mijlocenii Bârgăului în anul 1926, unde a ajuns să slujească aproape jumătate de secol.
Până în 1944, Augustin Pop şi comunitatea pe care o păstorea s-au bucurat de linişte şi pace. În toamna anului 1944 lucrurile s-au schimbat, preotul fiind arestat de mai multe ori alături de alte persoane de pe Valea Bârgăului de către soldaţii. Acuzaţia care i se aducea slujitorului Domnului era „activitate naţionalistă”.
La ultima reţinere, preotul a fost dus împreună cu alte 6 persoane în beciul unui restaurant din Prundu Bârgăului. Alături de preot au fost reţinuţi: un comerciant, un zidar, un croitor, un casier, un ţăran şi o casnică de doar 25 de ani.
Întreaga păţanie a preotului a fost pusă chiar de el pe hârtie foarte detaliat în anul 1982, cu doar doi ani înainte să se stingă.
„Acum mi-am dat seama că merg spre împuşcare. Am început a tremura şi slăbi de picioare. Mă gândeam că nu ştie nimeni de soarta mea, nici soţia, nici credincioşii. În acele clipe de groază am auzit însă în urechea mea stângă următoarele cuvinte, rostite clar, de trei ori: „Nu te teme, că-i scăpa”. Am mers vreo 30 de metri, până când ofiţerul din faţa mea a spus „itt van” (n.r. aici e), arătând spre o groapă şi retrăgându-se. Cel din urma mea a tras cu revolverul...Trei senzaţii am înregistrat imediat în trupul meu: un sunet puternic, o fierbinţeală şi o lovitură după cap, după care m-am prăbuşit la pământ, cu faţa în jos. Glonţul de revolver mi-a perforat capul, intrând pe după urechea dreaptă, căci eu mă uitasem mereu la ofiţerul din dreapta mea, a ieşit pe sub ochiul stâng şi s-a dus mai departe”, povesteşe preotul.
Deşi în primă fază preotul a fost pus la pământ de glonţ, după ce au plecat soldaţii acesta a găsit puterea să iasă din groapa în care căzuse şi a fugit spre muntele Heniu. Soldaţii au sesizat dispariţia acestuia şi au organizat mai multe razii, însă fără rezultate.
Recuperarea preotului este considerată o minune, mai ales că acesta nu a avut parte nici de medicamente nici de îngrijiri medicale de specialitate. Şi-a revenit treptat, astfel că, după trei luni era deja la slujbă în biserică.
În această perioadă, casa preotului s-a transformat într-un loc de pelerinaj, credincioşii venind să vadă minunea.
Părintele a fost singurul care a supravieţuit, însă nu a uitat de ceilalţi care au fost executaţi lângă el. Acesta a făcut demersurile necesare pentru a-i scoate din groapa comună şi a-i înmormânta creştineşte. Preotul s-a stins în 1985, la vârsta de 84 de ani.
Informaţii preluate din ziarullumina.ro
Vă mai recomandăm:
Chiar dacă este greu de crezut, preoţii au plătit cu viaţa pentru tot felul de lucruri, aparent neînsemnate. Este şi cazul vicarului Anchidim Pop din Năsăud, care a fost asasinat în 1858 pentru că a îndrăznit să se împotrivească construcţiei unei fabrici de alcool. Asasinul a fost tocmai investitorul, care, ironia sorţii, a murit în acelaşi fel.
Imaginaţi-vă o comunitate unde domneşe solidaritate şi unde simţul civic şi ajutorul semenilor s-au transformat într-un mod de viaţă. Culmea aceasta chiar există şi poate fi găsită în Bistriţa-Năsăud. A fost „construită” cu multă trudă de către preotul Vasile Rus, care şi-a dedicat ultimul deceniu ajutorului necondiţionat.