Ana Oltean Zehnder a adus flautul fermecat la Bistriţa

Ana iubeşte muzica şi frumosul. De patru ani se întoarce în fiecare vară la Bistriţa pentru a ţine cursuri de flaut.

A pus prima dată mâna pe un flaut la vârsta de 10 ani. Un an mai târziu mergea la gimnaziul Liceului de Muzică "Sigismund Toduţă" din Cluj-Napoca. Acolo l-a întâlnit pe dascălul Vasile Gocan, de la care a învăţat multe din tainele muzicii. „Dacă el a reuşit să mă înveţe pe mine, care la acea vreme eram o fire foarte încăpăţânată, cum să cânt bine la flaut, atunci eu sigur reuşesc să fac asta cu copiii", spune încrezătoare solista. Ea a început cursurile universitare la Academia de Muzică „Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, iar după doi ani şi jumătate a plecat la Berna, capitala Elveţiei, unde s-a perfecţionat. În 2001 îşi lua diploma de solist, câştigând astfel şi dreptul de a le preda copiilor tainele flautului.

Dacă iniţial, Ana s-a lăsat ghidată de ambiţie, dorind să le dovedească tuturor că poate performa în acest domeniu, ulterior dragostea pentru muzică a luat locul ambiţiei. „Acum fac totul cu atâta drag. Simt o imensă plăcere când cânt şi când pot să-i învăţ pe alţii să cânte", spune Ana.

Concerte în toată Europa

Solista, originară din comuna Prundu Bârgăului, a susţinut concerte în toate ţările Europei. Însă cel care îi este cel mai aproape de suflet este concertul susţinut în februarie anul acesta, alături de soţul său, dirijorul elveţian Kaspar Zehnder, într-un oraş din Cehia. „Am cântat împreună piese ale compozitorului danez Carl Nielsen, faţă de opera căruia am o afinitate aparte. Este compozitorul din lucrările căruia mi-am susţinut lucrarea de diplomă. Tot Nielsen cântam într-un concert la scurt timp după ce am pierdut pe cineva foarte drag. Atunci, muzica a fost singurul mod în care m-am putut exprima", mărturiseşte solista.

Lecţii de flaut în India

A fost acum câţiva ani în India, unde a rămas impresionată de felul în care oamenii învaţă să cânte la un instrument. „Prind extraordinar de repede. Am observat că indienii învaţă din instinct. În trei săptămâni aveau deja multe noţiunile de bază la flaut. Însă trebuiau coordonaţi. Mi-a fost uşor să lucrez cu ei. Oricum m-a uimit agilitatea lor", povesteşte Ana.

„Şcoala de vară" de la Bistriţa

Acum patru ani scria un proiect prin care intenţiona să ţină o serie de cursuri estivale de flaut la Bistriţa, proiect care a prins realitate. „Vroiam să aduc ceva acasă. Vroiam să fiu aproape de casă, de aceea am ales Liceul de Muzică „Tudor Jarda" din Bistriţa pentru a susţine cursurile de flaut. Anul acesta avem un număr record de cursanţi, 28. Ei sunt din toată ţara. Sunt profesori, dar şi elevi care vor să afle mai multe despre tainele flautului", explică Ana, încântată că proiectul ei este o reuşită care confirmă an de an, iar cursurile de flaut au ajuns deja la a cincea ediţie.

ÎNTREBĂRI şi RĂSPUNSURI

Ce îţi place în Berna?

Este un oraş de mărimea Clujului, foarte plăcut, cu o istorie de sute de ani şi o tradiţie pe măsură. E o plăcere să locuieşti acolo.

Cum îţi începi fiecare lecţie de flaut?

Cu exerciţii de Qi-Kung sau Tai-Qi! Sunt exerciţii lente care corectează poziţia corpului unui solist. Nu încep o lecţie de flaut fără ele. Lumea ar trebui să conştientizeze importanţa sportului pentru sănătate. Sportul e esenţial pentru dezvoltarea armonioasă a corpului. Un liceu de muzică ar trebui să aibă fizioterapeut, psiholog, dar şi multe ore de sport în programa şcolară.

PROFIL

Născută: 17 noiembrie 1977, comuna Prundu Bârgăului

Studii: Academia de Arte din Berna, 2002, diploma de solist

Familie: căsătorită, are un băieţel de 2 ani şi jumătate, Marius Leonard

Ce-i place:

Ana e un om direct căruia îi place să caute soluţii şi să rezolve situaţii. Adoră sportul şi face exerciţii cu elevii ei înainte de lecţii. Iubeşte natura şi tot ce ţine de ea. „Dacă ies câteva ore în mijlocul naturii, mă încarc imediat", mărturiseşte Ana. Ei îi mai place să citească romanele scriitorului indian Salman Rushdie, pe care nu le poate lăsa din mână decât după ce le-a terminat.

Ce nu-i place:

Detestă când cineva nu spune în faţă ce gândeşte. Ea nu înţelege de ce sunt unii oameni atât de inconştienţi faţă de rolul naturii în viaţa lor. „Prin comportamentul lor dăunător naturii fac mult rău mediului înconjurător şi tot noi, oamenii, avem de suferit din asta", este de părere femeia.