Alexandru Gavrilaş a cioplit pentru Casa Poporului

Sculptor şi director al Liceului de Arte Plastice „Corneliu Baba" din Bistriţa, Alexandru Gavrilaş crede în puterea imaginii şi a cuvântului ca exemple.

Spune că s-a făcut sculptor pentru că s-a îndrăgostit de ideea de artist, de meserie, dar mai ales de acea libertate pe care o oferă arta. Deşi acum nu mai are timp să creeze atât cât şi-ar dori, Alexandru Gavrilaş este de părere că şi-a ales una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Pasiunea pentru sculptură l-a purtat pe la numeroase tabere naţionale şi internaţionale de profil, iar talentul său a fost recunoscut şi printr-un premiu I la o expoziţie dedicată lui Constantin Brâncuşi şi printr-un premiu al Primăriei Chişinău la „Saloanele Moldovei". „Pentru a fi artist în România trebuie, în primul rând, să ai vocaţie, să ştii meserie, dar ai nevoie şi de noroc, adică să fii omul potrivit la locul potrivit. În plus, mai ai nevoie şi de un suport financiar pentru a-ţi procura materialele cu care să creezi şi pentru a-ţi expune lucrările în faţa publicului", crede Alexandru. El spune despre sine că este un om de cuvânt, dinamic, norocos şi priceput la capitolul management şi organizare. Crede că lucrurile se rezolvă uneori de la sine într-un fel sau altul, însă unele ar trebui îndreptate în direcţia dorită de noi.

A cioplit pentru Casa Poporului

Sculptorul a fost unul dintre bistriţenii care au făcut plăci exterioare şi brâuri decorative exterioare pentru Casa Poporului. Prin anii 1988-1989, când avea în jur de 21 de ani, a făcut parte dintr-o tabără de sculptură de la Anieş (localitate din Bistriţa-Năsăud), unde a lucrat doi ani pentru Casa Republicii, cum se numea atunci actuala Casă a Poporului. Printre „colegii" săi din acea vreme, Alexandru spune că erau şi Mircea Mocanu, Max Dumitraş, Anton Tănase.

Cea mai mare reuşită

Alexandru spune că reuşita sa cea mai mare este „meseria" de tată. Îşi face timp în fiecare zi să se joace cu Georgiana de numai 11 luni şi Alesia de 4 ani. „Georgiana e la vârsta primilor paşi. Nu pot descrie în cuvinte cât de fascinat sunt când o văd cum se străduieşte să păşească. E ceva extraordinar", mărturiseşte tatăl. Vrea ca fiicele lui să crească frumos şi să fie oameni.

La şcoală mai are alţi 400 de copii. Alexandru este şi dascăl de 13 ani, respectiv director al Liceului de Arte Plastice „Corneliu Baba" din Bistriţa de 3 ani. El i-a iniţiat pe copii în tainele sculpturii şi a observat o schimbare în mentalitatea acestora. „Dacă acum 10 ani, aveam 50% băieţi şi tot atâtea fete, acum, în anul 2010, proporţia s-a schimbat considerabil. Avem 70% fete şi 30% băieţi. Toţi vor să devină creatori de modă sau fotografi şi nu le mai trece prin cap să aleagă meseriile de pictor şi sculptor, care nu mai sunt demult la mare căutare", explică Alexandru.

ÎNTREBARE şi RĂSPUNS

Cum îi vezi tu pe bistriţeni?

Zona Bistriţei este una a oamenilor fericiţi din punct de vedere spiritual pentru că se pot împlini şi îşi pot mărturisi liber propriile trăiri. Arta trebuie să fie cunoscută pentru că numai prin artă poţi educa spiritul omului.

PROFIL
Născut: 13 aprilie 1977, comuna Poiana Ilvei

Studii: masterat în management la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; în prezent, doctorand

Familie: căsătorit, două fiice, Georgiana de 11 luni şi Alesia de 4 ani

Ce-i place

Se gândeşte cu drag la ceea ce reprezenta vechiul obicei românesc al strângerii mâinii drepte. Alexandru spune că, pe vremuri, ştiai că o strângere de mână era mai mult decât un cuvânt dat, era un contract bătut în cuie.

Ce nu-i place

Detestă vulgaritatea fără doar şi poate.