Sumbra credinţă românească legată de înec. Cum poate fi găsit cadavrul dispărut cu un colac şi o lumânare aprinsă
0O veche şi ciudată credinţă a românilor legată de obiceiurile mortuare spune că pentru a găsi o persoană înecată într-un râu, familia trebuie să pună pe apă un colac cu o lumânare aprinsă, iar colacul va pluti până deasupra persoanei înecate.
Obiceiul de a pune un colac cu o lumânare aprinsă pe râu pentru a găsi o persoană înecată a existat din toate timpurile la români. Maria Mates, o femeie trecută de 70 de ani, spune că îşi aminteşte de un caz aparte, când fratele prietenei sale s-a înecat, iar trupul băiatului nu a putut fi găsit.
”Atunci, oamenii aşa credeau. Că dacă un om s-a înecat într-un râu şi nu-l puteau găsi, în seara în care trebuia să fie prohodul, îi făceau un colac, puneau în el o lumânare, îl sfinţea un preot şi îi dădeau drumul pe râu în jos, dar îl aşezau în locul în care a intrat în apă persoana care s-a înecat. În locul în care se oprea colacul întotdeauna se găsea cadavrul”, începe ea.
”Sunt 45 de ai de atunci dar îmi amintesc foarte bine. Era un adolescent care s-a dus la scăldat, a intrat în râul Someş şi nu a mai ieşit. Copiii s-au alarmat şi i-au anunţat pe părinţi. A fost tragedie mare atunci”, îşi aminteşte femeia.
”Familia s-a dus la râu, dar nu l-au putut găsi. Aşa că în ziua în care trebuia să fie făcut prohodul, i-au pus colacul pe apă şi unde s-a oprit colacul, acolo a fost găsit şi băiatul”, mai povesteşte femeia.
„Au mai fost şi alte cazuri, dar nu m-au interesat pentru că doar auzisem de ele, nu am cunoscut direct persoanele iplicate. Dar de acest caz îmi amintesc pentru că era fratele prietenei mele”, mai confirmă ea încă o dată veridicitatea poveştii.
Etnologul Ilie Gherheş, de la Muzeul Satului din Baia Mare, confirmă existenţa acestei vechi şi bizare tradiţii. De asemenea, el poate explica şi semnificaţia acesteia.
”Da, a existat această practică. A existat dintotdeauna această superstiţie, dar ea nu poate fi verificată. Eu pot doar să confirm că a existat. Dar trebuie să fim şi realişti, pentru că până la urmă asta poate avea şi o explicaţie fizică. Imaginaţi-vă colacul acela, care se duce pe valuri, iar valul, undeva se va răsuci, va face un fel de vârtej, iar acolo este un pericol real pentru o persoană să se înece. Este clar că acolo se va opri şi colacul”, explică etnologul Ilie Gherheş.
Pe de altă parte, el spune că acest obicei are o simbolistică destul de bogată. ”Paştele Blajinilor are o legătură cu asta, pentru că la Paştele Blajinilor, în anumite zone ale României se face şi colac şi lumânare. Asta are o anumită similaritate cu acest obicei, pentru că respectivul a murit fără lumânare. Este şi o formă de pomană şi pomenire creştinească. Faptul că se punea colacul era şi un fel de pomenire, practic”, mai spune el.
”Însuşi colacul simbolizează omul, iar faptul că e împletit în două nu semnifică doar funia vieţii sau binele şi răul, viaţa şi moartea. Această funie răsucită, cum se face colacul din două bucăţi de aluat care se răsucesc, e un motiv celtic”, spune Gherheş, care mai explică şi legătura dintre colac, crucea celtica şi om: ”Crucea celtică, cu braţele egale, se intersectează pe la mijlocul lor şi are un cerc care uneşte respectivele braţe, asemenea colacului, care simbolizează tot omul”. În Maramureş, crucea celtică este întâlnită frecvent, mai ales în cimitire vechi.
Mai puteţi citi: