Sânzienele, zânele bune despre care se spune că se pot răzbuna dacă nu sunt onorate. Ce făceau în trecut tinerii în această noapte
0
Sărbătoarea Sânzienelor a avut în cultura populară românească o importanţă deosebită. Credinţa populară spune că Sânzenele sunt surorile mai bune ale Ielelor (sau Rusaliilor), considerate vrăjitoarele rele. Spre deosebire de acestea, Sânzienele aduc belşug şi bunăstare. Dar, pentru cei care nu respectau ziua, ele puteau aduce urgii şi distrugerea recoltelor.
Etnologii consideră că este vorba despre o zeiţă a maternităţii şi a fecundităţii. Sânzienele sunt ”vrăjitoarele bune”, spre deosebire de Rusalii (sau Iele), care sunt considerate vrăjitoarele rele în credinţa populară. ”Ielele sunt relele. Despre ele se credea că fură mintea feciorilor, iar unde dansează ielele, nu mai creşte nimic. În schimb, despre Sânziene se spune că sunt vrăjitoarele bune. Unde dansează Sânzienele, creşte totul”, spune etnologul Janeta Ciocan din cadrul Muzeului Judeţean de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare.
”În sud şi în Moldova se numeşte Drăgaică, iar în Maramureş, Banat, Bucovina se numesc Sânziene. Florile se numesc aşa de la perioada în care înfloresc, aproape de sărbătoarea Sânzienelor”, mai spune etnologul. În mitologie, Sânzienele sunt considerate zeiţe ori zâne, fecioare, ce trăiesc ascunse de ochii oamenilor, ascunse în păduri. Ele îşi fac simţită prezenţa doar în 24 iunie.
Sărbătoare agrară şi solară
Etnologul mai arată că vorbind despre o sărbătoare solară este aproape implicit şi una agrară. ”Soarele are un foarte mare rol în agricultură. Este dătător de viaţă. Fără soare, murim”, explică ea. ”Fiind sărbătorită în preajma Solstiţiului de vară, este clar o sărbătoare solară. Sânzienele cântă, dansează împreună, trec peste recolte şi lasă acest praf care face ca recolta să fie bună, bogată - vorbim despre polen, care dă bob spicului de grâu, dă putere plantelor de leac”, mai spune ea despre credinţa românilor. După Sânziene, ziua începe să scadă, ceea ce confirmă oarecum sărbătoarea solară.
Un alt aspect important al sărbătorii are legătură cu agricultura. În trecut, odată cu Sărbătoarea Sânzienelor, pe cerul nopţii apăreau Pleiadele. În agricultură, acest eveniment era unul deosebit de important şi dovedeşte faptul că vorbim şi de o sărbătoare agrară, în acelaşi timp. ”Imediat după Sânziene, apare Cloşca cu pui pe cer, sau Pleiadele. Pentru ţăranii agricultori era foarte importantă apariţia Pleiadelor, pentru că ei trebuiau să fie foarte atenţi la recolte, iar acum era momentul în care începea perioada recoltatului. Ei trebuiau să fie atenţi mai ales la culturile cu boabe: grâu, orz, ovăz. Să le urmărească, să vadă când pot să fie culese. Ele rămân pe cerul nopţii până în noiembrie, când vine iarna. După aceea nu le mai vedem”, mai spune etnologul Janeta Ciocan.
Alte obiceiuri se referă la punerea în lanul de cânepă a florilor de sânziene, pentru a căpăta culoarea florii de sânziene. ”Culoarea florii de sânziene nu e un alb curat, ci e un alb gălbui. Acestea se puneau în lanul de cânepă, dar se punea şi unt, pentru ca firul să fie mătăsos. Acesta e un obicei de aici, de la noi, de pe Someş”, mai spune ea.
Cununi de Sânziene ca să afli când te vei mărita
În trecut, mai spune etnologul, în ziua de Sânziene exista obiceiul ca tinerii să facă cununi din flori de sânziene, pe care le aruncau pe casă. ”Se credea că, odată cununa aruncată, dacă va rămâne pe acoperiş, în acel an tânăra sau tânărul se va căsători. Pentru băieţi, însă, nu se făceau cununi, ci cruci din flori de sânziene. Dacă ele cădeau înapoi, erau aruncate din nou până rămâneau pe casă şi astfel se afla numărul anilor care mai urmau să treacă până la căsătorie”, explică Janeta Ciocan.
Chiar dacă sunt considerate vrăjitoarele bune, ele pot deveni rele în anumite situaţii. ”Pot stârni şi vijelii şi aduc grindină la cei care îi nesocotesc ziua, la cei care nu respectă această zi de sărbătoare. Şi atunci, în zona respectivă, dacă îşi bat joc de ziua ei, ele lasă florile fără miros, şi distrug culturile”, mai spune etnologul. De asemenea, despre cei care nu sărbătoreau cum se cuvine, lucrau, măturau, coseau sau ţeseau în război se spune că Sânzienele aduceau năpasta asupra lor. Nevestele rămâneau infertile, ori rămâneau cu gura strâmbă, iar bărbaţii erau fulgeraţi.
Focul purificator, obicei din Maramureşul istoric
Tot în Maramureş mai există un obicei ce face din nou legătura cu sărbătoarea solară, este vorba despre aprinderea focurilor pe dealuri în noaptea de Sânziene, despre care se crede că e magică. ”Vorbim despre o sărbătorire a Soarelui. Înainte se făceau roţi din lemn, dar acum dau foc la cauciucuri la care li se dă drumul de pe dealuri, iar băieţii sar peste foc. Asta se întâmplă numai în noaptea de Sânziene”, mai spune etnologul. Săritul peste foc are rol purificator, iar despre aruncatul roţilor aprinse de pe dealuri se crede că are legătură cu alungarea spiritelor rele.
De asemenea, de Sânziene, fetele de măritat merg la râu şi se spală, pentru a fi plăcute de feciori. ”Fetele se spală în râu, dimineaţa. Se duc şi se spală ca să fie sigure că vor fi plăcute feciorilor, că le vor iubi”, mai explică etnologul. Dar despre acest obicei spune că în trecut, era dus şi mai departe. În noaptea de Sânziene, mai arată ea, se puteau face aşa-zisele vrăji de dragoste, pentru care fetele trebuiau să meargă la un râu unde să se spele dezbrăcate. ”Se spălau goale, dar aici vorbim deja despre vrăji de dragoste, nu despre obiceiuri”, specifică Janeta Ciocan.
În prezent, în 24 iunie, în ultimii trei ani a început să se sărbătorească Ziua iei tradiţionale româneşti. Coincidenţă sau nu, 24 iunie a devenit, astfel, o zi a tradiţiilor.
Mai puteti citi:
Se încarcă comentariile...
