Secretele prăjirii cafelei perfecte, care se poate bea fără zahăr. „În mod normal, cafeaua conţine compuşi de zahăr. Când este arsă, devine amară“
0Specialiştii spun că o cafea este perfectă atunci când se poate bea fără zahăr. Fabricarea acesteia presupune nenumărate detalii. Experţii iau în calcul elemente multiple, începând de la locul unde a fost cultivată cafeaua, până la timpul şi temperatura de prăjire.
Cafeaua a devenit, probabil, cea mai populară băutură consumată la scară largă. Rareori adulţii nu beau cafea, iar teoriile despre efectele acesteia sunt diferite.
Un lucru este cert însă, un număr impresionant de oameni nu-şi pot concepe viaţa fără cafea. De la cafea amară, la cafea îndulcită cu zahăr, cu adaos de lapte sau frişcă, o mulţime de sortimente de îmbie în cafenele şi pot îndeplini orice pretenţii. Un lucru este comun aproape tuturor: cafeaua este uneori mai amară, iar consumatorii îi reglează gustul cu zahăr sau alţi îndulcitori în funcţie de cât de amară iese de la aparat. Specialişii în cafea ne explică de ce uneori cafeaua este atât de plăcută la gust, încât nu mai are nevoie de zahăr şi de ce, alteori, gustul amar este prea pregnant. Totul ţine, spun ei, de modu în care este prăjită, iar pentru a evita amăreala, elementul de la care se pleacă este chiar zona unde a fost cultivată cafeaua.
Administratorul unei cafenele dn Baia Mare spune că altitudinea la care a fost cultivat bobul de cafea are o importanţă deosebită. „Cu cât creşte la o înălţime mai mare, cu atât bobul de cafea este mai dens, iar la prăjire, temperatura iniţială din cuptor va fi mai mare”, spune el. O cafea care a fost cultivată la 2.000 de metri altitudine nu poate fi prăjită la aceeaşi temperatură ca şi cafeaua care a crescut la o altitudine de 600 de metri spre exemplu. „Boabele nu ar fi destul de dense pentru o temperatură atât de ridicată şi va fi arsă în scurt timp”, explică el.
De asemenea, cafeaua se prăjeşte diferit şi în funcţie de felul în car va fi preparată. Astfel, pentru cafea la filtru, prăjirea va fi diferită decât cea care va fi preparată espresso. Acesta este motivul pentru care prăjirea automată va aduce, întotdeauna, cafeaua la nişte standarde automate, care vor da un gust amărui cafelei şi va fi nevoie de îndulcirea băuturii.
Atunci când cafeaua este prăjită în aparate care permit urmărirea procesului, sunt luate în calcul elemente precum aspectul sau mirosul. „Dacă e prăjită foarte repede, la o temperatură mare, vom obţine un gust amar intens. Dacă e prăjită mai lent şi la temeperatură mai mică, poi urmări mirosul şi aspectul şi la o prăjire mai light, băutura va avea un gust mai puţin amar. În mod normal, cafeaua conţine compuşi de zahăr. Când este arsă, devine amară. O prăjire mai uşoară îi va da un gust mai plăcut”, mai spne administratorul cafenelei.
Un ciclu de prăjire durează circa 11-12 minute, însă secretul constă în temperatura la care este prăjită şi, mai ales în modul de răcire. ”Cafeaua trebuie răcită foarte repede, pentru ca procesul de prăjire să nu mai continue”, mai spune specialistul. De aasemenea, spue el, răcirea se poate face cu apă sau cu aer, însă răcind cafeaua cu apă, bobul va reţine umiditatea, ceea ce poate deteriora gustul.
Cel care se ocupă de prăjirea cafelei trebuie să aibă un nas „foarte fin”, pentru a recunoaşte aromele, care se schimbă de la un miros ce duce cu gândul la fân şi apoi la pâine prăjtă. Când este prăjită, cafeaua va pocni asemănător popcornului. Acest lucru, mai spune specialistul, este explicat de faptul că apa care se află în bobul de cafea se evaporă, la temperatura mare, producând acel sunet.