Păpădia, planta care ne scapă de bolile hepato-biliare şi de diabet. Cum se face deliciosul sirop de păpădie
0Păpădia, planta care creşte necontrolat pe toate marginile de drum, are printre cele mai mari beneficii asupra sănătăţii. Este printre primele plante care înfloresc primăvara şi este considerată oarecum o buruiană. Pentru ficat şi bilă, însă, este o adevărată minune.
O vorbă din bătrâni spune că pentru pentru fiecare suferinţă Dumnezeu ne-a dat câte o plantă. Unele însă, deşi sunt foarte cunoscute, fiind prezente pe orice margine de drum, sunt prea puţini cei care cunosc proprietăţile lor vindecătoare. Păpădia este una dintre aceste plante cu efecte uimitoare în afecţiunile hepato-biliare. În cartea sa ”Sănătate din farmacia Domnului”, Maria Treben descrie planta ca fiind folositoare în foarte multe afecţiuni. Se pot folosi atât tulpinile aeriene cât şi frunzele şi rădăcinile, fiecare fiind utilizat la diferite tipuri de afecţiuni.
Bolile hepato-biliare, hepatita cronică sau diabetul sunt primele descrise de ea ca fiind afecţiuni în care păpădia a fost folosită cu succes. Se culeg florile, iar după ce au fost spălate, se rup florile şi se consumă tulpinile crude. Sunt suficiente 5-6 tulpini zilnic, iar pentru diabetici, recomandă consumarea a 10 tulpini zilnic, în perioada în care este înflorită.
Păpădia este de folos în eczeme, mâncărimi şi erupţii, dar pot fi de un real folos în reglarea sucului gastric. Stomacul este curăţat de toxinele care se elimină mai greu. Ajută, de asemenea, la eliminarea calculilor biliari şi stimulează activiatea hepatică şi biliară. Are rol important în tulburările de metabolism, scade colesterolul, grăbeşte arderile şi poate fi de folos în curele de slăbire. Are şi un rol depurativ, dar ajută şi în tratarea artritei, reumatismului, inflamaţiilor ganglionilor, care se retrag, dacă cura cu tulpini proaspete este ţinută timp de 3-4 săptămâni.
Rădăcinile, bune pentru afecţiuni circulatorii
Rădăcinile păpădiei, consumate crude sau uscate sub formă de ceai, au efect depurativ, de stimulare a digestiei, diuretic şi ajută la fluidificarea sângelui ”îngroşat”. În alte vremuri, femeile le foloseau ca produs cosmetic, opărind planta cu rădăcină cu tot, ar cu inuzia obţinută se spălau pe faţă. Tenul devenea mai luminos.
Păpădia curaţă organismul, iar rădăcinile de păpădie se considerat că au rol depurativ, sudorific, diuretic, stimulatorie. Ajută şi la tratarea anemiei, acneei, celulitei, varicei, reumatismului, hemoroizilor, fermentaţiilor intestinale, gutei, litiazei renale. Salata de frunze proaspete de păpădie curăţă organismul de toxine.
Decoctul de păpădie se recomandă în afecţiunile circulatorii, hepatice, renale, gută, obezitate, diabet.Se consumă zilnic, două trei căni.
Păpădia (Taraxacum officinale) mai este numită şi buhă, cicoare, crestăţea, lăptucă, lilicea, mâţă, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaştei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, gălbinele-grase, guşa-găinii, ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor sau pui-de-gâscă. Creşte oriunde unde se află vegetaţie, de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate şi pe marginile drumurilor, dar ma puţin în locuri prea umede sau umbroase.
Sirop din flori de păpădie
Cu ani în urmă, gospodinele făceau din flori de păpădie un sirop ce era foarte apreciat pentru gustul său bun şi putea înlocui mierea de albine cu succes. Se foloseau cam două mâini pline cu flori de păpădie ce au fost spălate bine (fără tulpini), într-un litru de apă rece. Se pun la foc mic până când încep să fiarbă, iar după ce dă câteva clocote se ia de pe foc şi se lasă să stea peste noapte. A doua zi se strecoară conţinutul, iar lichidul obţinut se amestecă cu un kilogram de zahăr nerafinat, la care se adaugă o jumătate de lămâie tăiată felii. Se pune din nou la foc foarte mic, pentru ca lichidul să se evapore fără a fierbe. Siropul se pune la răcit de mai multe ori până se obine consistenţa dorită. Trebuie să obţinem un sirop vâscos, nu prea gros şi nici prea subţire.
Mai puteţi citi: