Meştera costumelor populare care vinde pe bani grei în străinătate. „Cămaşa de mireasă mi-am cusut-o singură“

Pălăguţa Bârlea este meşter popular din satul Mănăstriea, Maramureş. Învăţată de mică să aibă răbdare de fier şi ambiţie, a îndrăgit lucrul de mână mai mult ca orice. A mai fost nevoie doar de puţin talent şi curiozitate, pentru ca meşterul să devină profesor.

Nu doar că face zgărdane, bijuteriile din mărgele specifice Maramureşului, costume poplare, trăistuţe şi altele, dar cunoaşte si simbolistica modelelor pe care le foloseşte în creaţiile sale. Este absolventă a Facultăţii de Etnografie din Baia Mare, iar în curând va absolvi şi cursurile Masteratului în acelaşi domeniu.

Pălăguţa Bârlea din satul Mănăstirea a devenit cunoscută în toată lumea după ce a făcut un costumaş popular drept cadou pentru Casa Regală Britanică, la naşterea prinţului George. De asemenea, pentru Prinţul Paul al României a făcut, la comandă, o cămaşă. „Am lucrat cu o fundaţie pentru meşteşuguri, timp de trei ani şi am avut designer român şi unul britanic”, explică ea cum a ajuns să facă un astfel de cadou pentru micul prinţ. Însă până să ajungă la această performanţă, ea a participat la zeci de târguri, unde şi-a expus şi vândut produsele tradiţionale pe care le face. An de an, ea este prezentă la târgul organizat de Muzeul Astra de la Sibiu, unde îşi prezintă cu succes produsele tradiţionale.

Zgărdanele ei se vând prin toate magazinele de profil şi poate vorbi despre ele fără oprire. Le face cu pasiune şi spune că încă de când era mică a fost pasionată de tot ce înseamnă artă tradiţională. Fiind singură la părinţi, fără fraţi sau surori cu care să-şi petreacă timpul, singura ei preocupare a fost arta tradiţională. „Am crescut într-o familie de ţărani, am crescut cu acul de cusut în mână, cu mărgelele pe masă, cu războiul de ţesut în casă. Îmi plăcea foate mult, eram un fel de ucenică la bunica şi la mama. Mai demult, aşa se iniţiau fetele, în şezători şi în familii. Aşa duceau mai departe tradiţia. Văzând că îmi place aşa de mult, am început să lucrez tot mai mult”, spune ea.

Creaţiile ei se vând şi pe internet, iar comenzile vin nu doar din ţară, ci şi din străinătate. Însă cel mai adesea, turiştii îi cunosc creaţiile  vin direct la ea, pentru comenzi. Trăistuţele ţesute în război se vând cu preţuri de la cinci la 50 de lei, iar zgădanele, de la 30 la 70 sau chiar 100 de lei.

De altfel, ea coase, ţese în război, face costume populare, care se vând cu sume cuprinse între 3.000 şi 4.000 de lei. „Cămaşa de mireasă mi-am cusut-o singură, ştergarele din casă, toate sunt făcute de mine, ajutată de mama. Dacă mergeţi prin satele din Maramureş o să vedeţi că, deşi pe dinafară casele sunt moderne, în interior mai păstrează o cameră cu rudă şi obiecte tradiţionale”, mai spune ea, apoi ne arată o încăpere în care stau „la loc de cinste” pernele cu broderie colorată şi cergile din lână, ţesute în război şi câteva cămăşi populare pe care le-a făcut singură. „Ruda” despre care vorbeşte este, practic, ceea ce se folosea pe vremuri pe post de dulap şi nu era nimic altceva decât o stinghie, fixată între doi pereţi, aproape de tavan, pe care era aşezată zestrea fetei, la vedere. 

Meşterul popular „cu patalama”

Pălăguţa Bârlea este meşter popular „cu patalama”. Ea este instructor la şcoala de Artă din Sighetu Marmaţiei, dar predă şi la şcoala din Giuleşti, unde le învaţă pe fetele tinere să ducă mai departe arta şi meşteşugul tradiţional. „Tradiţiile astea se duc din generaţie în generaţie, dar fiecare le face, fără să ştie ce face, sau ce simbolizează. Aşa am ajuns să mă înscriu la Facultatea de Etnologie, iar acum sunt în ultimul an la master, la Etnografie. Aşa am învăţat valoarea simbolurilor pe care le folosim. În fiecare simbol se trasmite un mesaj, ceea ce la ţară nu se cunoaşte. Dar fiecare model stilizat transmite ceva”, spune ea, apoi începe să vorbească despre simboluri şi semnificaţiile lor. „Astea fac din Maramureş un brand. Dacă tot dorim să conservăm aceste tradiţii, atunci trebuie să le şi înţelegem. Aşa ştim să facem diferenţa între kitsch şi autentic”, mai spune ea.

Pentru a realiza o zgărdană are nevoie de o jumătate de zi sau o zi, în funcţie de metoda pe care o foloseşte. Pentru o cămaşă, însă, are nevoie de două-trei luni, astfel că nu e de mirare că preţurile cu care se vând sunt foarte mari. Mai mult, acestea nu pot fi uscate la soare, pentru că se îngălbenesc

Pălăguţei Bârlea i s-a dus faima în lume, dar nu doar pentru zgărdane şi cămăşi populare. Ea mai ţese în război, iar din ţesătura de lână face celebrele trăistuţe maramureşene, care au ajuns să fie utilizate chiar şi ca huse pentru telefoanele mobile, ori ca ambalaje pentru cadourile de sărbători.

Mai puteţi citi:

Incendiu la Borşa. 30 de hectare de pădure, mistuite de flăcări