Marea colectivizare în Maramureş. Moroşencele au dat tonul revoltelor. Ieudul lui Hruşcă-prima localitate colectivizată
0Maramureşul nu a scăpat de colectivizare. Istoria consemnează faptul că prima localitate din Maramureş care a fost colectivizată a fost Ieudul lui Ştefan Hruşcă, în martie 1950, denumirea acesteia fiind Scânteia. De la Arhivele Naţionale aflăm că Ieudul a fost aleasă ca prima localitate unde să fie demarată colectivizarea pentru că “în viziunea activiştilor de partid avea un trecut reacţionar”.
“Prin colectivizarea terenurilor din această localitate trebuia să se dea un exemplu celorlalte localităţi cu tendinţe autonomiste faţă de regimul comunist, trebuia indusă frica. Din alte 13 gospodării preconizate a lua naştere în acest judeţ pe parcursul anului 1950 doar patru au fost înfiinţate cu brio şi anume Remeţi, Săpânţa, Săliştea de Sus şi Câmpulung la Tisa.
În anul 1950 au fost înfiinţate două mari regiuni şi anume Oradea şi Regiunea Baia Mare, care cuprindea judeţul Maramureş, Satu Mare şi părţi din judeţul Sălaj. În Regiunea Baia Mare se avea în vedere constituirea a 35 de gospodării din care până la urmă au fost înfiinţate doar 12”, a explicat Robert Tokolyi de la Arhivele Naţionale Maramureş.
În 1958 Regiunea Baia Mare a fost criticată de către Gheorghe Gheorghiu Dej pentru încetineala de care a dat dovadă în acest proces, până la finele lui 1962 fiind raportate ca trecute în sectorul socialist 99,3% din terenul arabil şi 99,2% din terenurile agricole.
Încă de la începutul procesului de colectivizare în Maramureş, la fel ca şi în alte regiuni ale ţării, femeile au avut un rol important. În Arhivele Naţionale Maramureş există documente din care rezultă clar că în cele 38 de Gospodării Agricole Colective (GAC) existente la nivel de Regiunea Baia Mare fuseseră antrenate peste 900 de femei pentru a se înscrie în GAC. Documentele vremii arată că au fost obţinute rezultate bune în Ardusat, Suciu de Sus sau Berveni.
Într-o “Dare de seamă pe anul 1958” Comitetul Regional al Femeilor din Maramureş menţiona activităţile care constituiau priorităţi în munca femeilor. “Una din sarcinile principale era mobilizarea colectivistelor la muncile din GAC şi în special la muncile de sezon. Succesul era măsurat în cazul de faţă în numărul de femei mobilizate. La GAC Tg. Lăpuş au fost mobilizate 98% din femei, la GAC Văleni au fost mobilizate femeile în proporţie de 100%. Apoi în fiecare GAC trebuiau create crescătorii de păsări.La un moment dat femeile au început să vină cu propuneri de care conducerea GAC nu prea ţinea cont.
Unele femei aduceau în discuţie noi activităţi care să aducă câştiguri unităţii. Una din femei se referea la creşterea viermilor de mătase. Apoi, activitatea femeilor în 1959 se limita la participarea într-un număr cât mai mare la diferite munci. În raionul Sighet la GAC Remeţi s-a consemnat faptul că în calitate de mulgătoare de vaci au fost instalate femei.
În ansamblu, în Regiunea Baia Mare în gospodăriile colective munceau peste 700 de femei, din care 381 erau mulgătoare, 220 crescătoare de păsări, 86 crescătoare de animale”, a adăugat Tokolyi, în studiul său “Femeile şi colectivizarea agriculturii în Nord-Vestul Transilvaniei. De la acceptare la respingere (1949-1962)”.
Maramureşul a avut parte şi el de revoltele ţăranilor împotriva colectivizării. Revolte ale ţărănimii au fost în Ieud, Rozavlea, Săliştea de Sus, Bârsana sau Remeţi. În aceste localităţi revoltele au fost pornite de către bărbaţi.
Dar spre exemplu, în Onceşti, în anul 1956, când “cu ocazia arăturilor de primăvară, în momentul în care tractorul era pornit pentru a se apuca de arat, un grup de 60-80 de femei au blocat drumul acestuia făcând scandal şi să protesteze împotriva gospodăriei agricole cu care nu erau de acord şi au cerut ca acel tractor să plece din comună. La Sălsig, în anul 1950 a fost o situaţie asemănătoare.
Cu ocazia însămânţărilor de toamnă, în momentul în care tractorul era gata de lucru un grup de 8-10 femei înarmate cu bate în mâini au blocat utilajul. Au fost şi situaţii în care femei nevinovate au murit. La Ieud o mamă singură cu patru copii şi gravidă în 6 luni, pentru refuzul de a trece în colectiv a fost bătută de activişti până când aceasta a decedat, copiii rămânând ai nimănui”, a menţionat Tokolyi.