Efectele stimei de sine scăzute: de la eşecuri în viaţă la îmbolnăviri

Stima de sine se referă la ceea ce credem despre noi înşine şi la valoarea pe care ne-o dăm noi. Există anumite condiţii în care stima de sine este scăzută. Efectele pot fi devastatoare.

Psihologul clinician Dana Crişan explică: ”Fiecare persoană are propriile convingeri, concepţii despre sine şi despre lumea din jur. E important cum fiecare persoană se raportează la evenimente, situaţii, contexte de viaţă. Atunci când imaginea despre sine, autoevaluarea şi autoaprecierea propriei persoane e disproporţională cu un eveniment sau altă persoană, aflându-se într-o poziţie de subapreciere şi nevalidare, putem spune ca încrederea în sine are de suferit”, spune ea. Astfel, continuă psihologul, ca şi consecinţe ale subaprecierii şi interpretării ca ”valoare neconformă”, efectele sunt devastatoare asupra proporiei persoane, comportament şi funcţionalitate în viaţa de zi cu zi.
 

Stima de sine scăzută poate fi ca urmare a unor traume din copilărie ori a unor evenimente mai recente. Expresii ale părinţilor precum ”nu eşti bun e nimic” sau ”de ce nu poţi fi şi tu ca şi cutare” ori descurajările repetate precum ”n-ai să fii în stare să...” ori ”nu eşti tu capabil de aşa ceva, nu e pentru tine”, rareori au darul de a-i ambiţiona pe copii. În general le produce o scădere a stimei de sine care cu greu va putea fi depăşită.

”Când ne subevaluăm şi nu avem încredere în propria capacitate, valoare, când ne simţim devalorizaţi, nevalidaţi, neconformi, starea psihică, dispoziţia are de suferit, nu există curaj, iniţiative, apare incapacitatea de a lua hotărâri chiar, neîncredere. Când acest fond se permanentizează, poate deveni o tulburare, chiar în plan structural”, mai spune psihologul.
 

Pe termen lung, stima de sine scăzută duce la tulburări ce au nevoie de consiliere pentru a fi depăşite. ”Gândurile negative şi convingerile distorsionate despre propria persoană duc la anxietăţi, la depresii, la pierderea chiar a oamenilor dragi, a locului de muncă, etc.”, mai arată Dana Crişan.
 

Pentru a reveni la o dispoziţie firească, este nevoie de stabilirea rădăcinii, a sursei problemei. ”Restructurarea cognitivă, tehnicile şi instrumentele psihoterapeutice pot modifica schemele cognitive, ”bagajul” pe care îl avem din familia de origine, cu influenţa factorilor de mediu: şcoală, grup etc. şi persoana poate recadra convingerile, interpretările despre sine şi se poate elibera de o imagine de sine negativă”, mai explică ea. Printre urmările stimei de sine scăzute, ea a arătat că se numără anxietatea, depresia şi chiar somatizarea, adică declanşarea unor afecţiuni fizice din cauza emoţiilor negative.

Mai puteţi citi:

Bărbat de 44 de ani mort în urma unui infarct. Acuzaţii de malpraxis în urma decesului