Cum funcţionează ecograful bunicii, metoda străveche folosită în Maramureş pentru a descoperi sexul fătului
0Metoda folosită şi astăzi în unele sate din Maramureş despre care femeile spun că nu dă greş presupune folosirea unei piese de la războiul de ţesut. Este vorba despre „bota începătoare”, adică tija pe care este legată urzeala pentru a începe ţesătura.
Despre satele din Maramureş se ştie că abundă în obiceiuri, tradiţii şi multe superstiţii. Chiar dacă unele dintre obiceiuri mai sunt păstrate doar cu titlu de ”spectacol” pentru turişti, la Săpânţa femeile încă mai folosesc o metodă de a previziona sexul viitorului copil.
Astfel, femeile care mai folosesc războiul de ţesut sunt solicitate de tinerele însărcinate să afle pentru ele dacă vor avea un băieţel sau o fetiţă. Maria Zapca din Săpânţa este o viitoare bunică şi specialistă în ţesutul în război. Imediat ce pânza ei va începe să crească şi să se formeze sul pe războiul de ţesut, va folosi piesa utilajului pentru a afla dacă va fi bunica unui băieţel sau a unei fetiţe.
”Am fata însărcinată şi «bota începătoare» mă ajută să ştiu ce va fi: fată ori băiat. Eu ştiu fără să mă duc la ecograf“, spune viitoarea bunică, în timp ce leagă firele de urzeală pe ”bota începătoare”.
După ce valul de pânză începe să crească, tija pe care au fost legate firele de urzeală este scoasă, iar pânza se face sul. Tija urmează să fie folosită la predicţie. ”O scot de aici şi mă duc cu ea afară. O pun între genunchi şi mă duc cu ochii închişi până la poartă. Şi aştept. Dacă ine (vine - n.r.) bărbat, înseamnă că a fi fecior. Dacă ine o femeie pă drum, înseamnă că a fi fată”, continuă ea explicaţiile şi dă, apoi, asigurări că metoda din bătrâni n-a dat greş niciodată.
”De câte ori am ieşit, niciodată nu m-am înşelat. Am ieşit la pretene, la cunoştinţe, aici tătă lumea face aşa. De mult, aşa făceau femeile. Nu era ecograf pe vremea aia. Şi după ce o fo’, n-o mărs nime’ la ecograf. Aşa aflau femeile ce au: dacă au băiat sau fată. Dacă erau curioasă să afle ce au, nu mereau la ecograf. Luau începătoarea”, mai spune ea.
De altfel, la Săpânţa, mai spune Maria Zapca, una din cele mai conştiincioase păstrătoare a tradiţiilor şi obiceiurilor vechi, încă se mai fac şezători, şi nu doar de dragul specracolului. Iar aici, vechile obiceiuri se mai păstrează şi acum, în special în ceea ce priveşte relaţiile dinte băieţi şi fete sau felul în care îşi manifestă interesul băieţii pentru fete.
”În şezători să făceau multe şi sunt multe lucruri care să păstrează ş-amu, când ne adunăm tăte laolaltă. Nu-s şezătorile numa’ pântu filmare. Noi chiar facem şezătoare ş-acuma. Şi-api în şezătoare fecioru’ îi apucă fusu’ la fată şi nu i-l dă ’napoi. Trabă să-i deie o guruţă ca să i-l deie înapoi. Dacă nu-i dă, îi înşiră aţa pă gard şi-şi pierde firu'. Îs multe lucruri din bătrâni care să mai păstrează ş-amu”, continuă Maria Zapca.
În micul său atelier de acasă, Maria Zapca se ocupă de orice înseamnă ţesut, cusut, tors ori alte meşteşuguri. De asemenea, oricine vrea să înveţe astfel de meşteşuguri, are posibilitatea aici.
Mai puteţi citi: