Cele mai frumoase obiceiuri de Paști din Maramureș

A doua zi de Paște este rezervată în general petrecerilor. Sătenii de demult sărbătoreau în această zi, când era deja permis dansul și voia bună, după cele șapte săptămâni de post. Tot în această zi au loc sărbătorile tradiționale care îl sărbătoresc pe cel mai harnic gospodar din sat.

Începând din a doua zi de Paști se pot organiza petreceri, joc la șură sau, în Surdeși are loc sărbătorirea primului gospodar din sat, respectiv cel care a ieșit primul la arat.

Dar tot în a doua zi de Paști, în Ardeal băieții merg la stropit la fetele nemăritate. Băieții, „înarmați” cu o sticluță cu parfum, merg acasă la fete și le stropesc, pentru a fi frumoase și proaspete tot anul. Fetele îi cinsteau pe băieți cu daruri și băutură, sau o floare prinsă în pieptul băiatului.

Obiceiul este preluat de la germani și sași, din Evul mediu, de la casele nobiliare, fiind preluat apoi și de românii din Ardeal și păstrat până în zilele noastre doar la sate.

Ocazii de a se forma viitoarele perechi

În Țara Lăpușului din Maramureș exista în trecut obiceiul de a organiza „Verjel” în a doua zi de Paști. Era o ocazie pentru tineri să se întâlnească la această petrecere, să se pună la cale căsătorii. Obiceiul a fost reînviat în ultimii ani la Cupșeni , unde toată lumea îmbracă portul popular, conform specificului din fiecare dintre cele patru sate.

La Verjel, tinerele femei măritate aduc mâncare, iar bărbații aduc băutura și muzicanții. Adevăratul spectacol consta, pe vremuri, în alegerea perechilor. Apoi urma jocul, iar petrecerea dura până dimineața.

Un alt obicei străvechi se păstrează la Borşa până în zilele noastre, numit „datul în huţuţă”.

Este, de fapt, un leagăn imens, construit din lemn, unde băieții au ocazia să-și dovedească curajul și să impresioneze, eventual, vreo fată. Și acesta era, în trecut, un moment în care se puteau alege perechi, se puneau la cale căsătorii, mai ales că tinerii care se plăceau se dădeau în acest leagăn în pereche.

Obiceiul este o reminiscenţă a unor vremuri în care nu existau prea multe forme de divertisment.

Cu o înălţime considerabilă, între 12 şi 16 metri, huţuţa era construită în Săptămâna Mare, din trunchiuri înalte de copaci, aduse din pădure de mai mulţi bărbaţi voinici.

Leagănul era legat cu un lacăt până în ziua de Paște, pentru ca nimeni să nu poată să se „distreze” până atunci.