Ce simbolizează funia sculptată care înconjoară biserica de lemn de la Sârbi-Susani, Maramureș FOTO
0Biserica din Sârbi-Susani, una dintre cele mai vechi biserici în lemn din Maramureș, are specific un ornament aparte. Este vorba despre „funia” sculptată care o înconjoară. Etnografii spun că are virtuți apotropaice, adică protectoare, fiind destinată să îndepărteze răul sau influențele malefice.
Funia nu este un ornament întâmplător, și nici nou.
„Într-o interpretare personală, (funia - n.red.) vine din religiile precreştine şi are virtuți apotropaice, adică de magie protectoare, destinată să îndepărteze răul sau influențele malefice. Popoarele vechi obişnuiau să-şi protejeze sălaşurile provizorii, corturi sau colibe, cu o funie desfăşurată de jur-împrejurul locului de înnoptat. Se crede că şerpii nu vor trece niciodată peste funie şi vor rămâne în exteriorul ei. Prin funia sacră care înnoadă biserica, şarpele cel bătrân care este diavolul, nu va putea intra în sfântul lăcaş”, arată publicistul Cornel Ivanciuc.
Există unele date conform cărora biserica ar data din 1665 sau 1667, însă datarea dendrologică din 1997 a stabilit că este mai veche cu aproape trei decenii, lemnul fiind tăiat în iarna dintre anii 1638-1639. Cel mai probabil, a fost construită în vara care a urmat.
Funia, puternic scoasă în evidență
Inițial, biserica nu avea turn, acesta fiind adăugat ulterior. Capacitatea maximă era de circa 200 de credincioși, ceea ce o făcea un lăcaș de cult de dimenisuni mijlocii.
„Butea, adică partea încheotorată a bisericii, este încinsă pe exterior de o funie puternic profilată, cioplită direct din lemnul masiv al peretelui”, arată autorul Alexandru Baboș în volumul Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century (2004).
Funia ce înconjoară biserica este ceea ce atrage atenția la prima vedere, fiind scoasă puteric în relief.
Simbolistica acestor ornamente este foarte bogată.
„La Sârbi-Susani, funia de pe portal reprezintă întregul an ecleziastic, ce pleacă de pe ușorul stâng și se termină pe cel drept în partea de jos”, arată Ene Braniște în Liturgica generală, apărută în 1993.
Simboluri multiple
Etnografii spun că funia răsucită are mai multe semnificații. „Rombul și funia răsucită sunt simboluri ancestrale regăsite la toate popoarele lumii, inclusiv în arta tradițională românească. În județul Maramureș le întâlnim în arta tradițională, pe porțile tradiționale din lemn, în arhitectura exterioară sau interioară a bisericilor vechi de lemn, pe pecetare, lăzi de zestre, linguri ornamentale, sărărițe, căuce, întindeică etc. sau pe diverse textile, accesorii (podoabe tradiționale – zgărdane, costume tradiționale, trăistuțe, „țoluri‖/covoare, cergi, ștergare etc.”, spune scrie conf. dr. Delia Anamaria Răchișan în lucrarea „Arta tradițională maramureșeană și simblurile ancestral – Rombul și funia răsucită”.
„Funia răsucită poate fi asociată cu aspirațiile ființei umane, cu dorința sa de a urca, de a evolua, de a-și depăși limitele”, mai scrie Delia Anamaria Răchișan în lucrarea sa.
Funia este, de altfel, unul dintre cele mai vechi simboluri întâlnite pe porțile maramureșene, simbolizând infinitul, binele și răul, care nu pot exista separat. De asemenea, mai simbolizează aspirația omului spre înălțim, dacă este desfășurată pe verticală, fiind considerată „legătra dintre ceer și pământ”.