Un profesor de istorie din Bacău are un ou vechi de peste 100 de ani

Eugen Șendrea a moștenit suvenirul din lemn pictat de la bunicul său încă de când era copil. Bătrânul a cumpărat oul dintr-un magazin de antichități din localitatea nemțească Tuchel la sfârșitul Primului Război Mondial.

Eugen Șendrea, profesor de istorie și fost șef al Patrimoniului Național din județul Bacău se poate mândri cu un obiect inedit. Omul păstrează la mare cinste pe mobila din sufragerie un ou de lemn înalt de 14 centimetri și lat de zece centimetri cu o vechime de peste 100 de ani.

Îl are de la bunicul său Constantin Șendrea, fost prizonier în Primul Război Mondial. Afirmă cu mândrie că este cel mai de preț obiect din casa lui și, drept dovadă, stă faptul că îl păstrează alături de scrisorile și cărțile poștale trimise de bunicul său din timpul detenției.

„Bătrânul a fost luat prizonier în timpul războiului în 1916 la Jiu. A fost dus în Germania și a stat închis până în 1918 când a fost eliberat de armata franceză", a povestit Eugen Șendrea. Bunicul său a cumpărat oul dintr-un anticariat din orașul Tuchel din Prusia de Vest, imediat după ce a scăpat din mâinile nemților.

Nu i-a povestit niciodată cât a plătit pe el însă își aduce aminte că oul a stat mereu la mare cinste în casa bunicilor. „De fapt, bunicul a cumpărat două astfel de ouă. Nu știu ce s-a întâmplat cu celălalt, s-a pierdut. Țin foarte mult la acest suvenir și este un obiect foarte rar.

Este confecționat dintr-un lemn de esență tare iar pe el sunt gravate motive populare germane", a explicat profesorul Șendrea.

„Oul acesta nu are preț!"

Cum vechimea oului este destul de mare culorile inițiale și-au mai pierdut din claritate. Acesta este lucru pe care Eugen Șendrea îl regretă cel mai mult. Își aduce aminte însă că, în copilărie, când se uita la el culorile acestuia îi atrăgeau mereu atenția.

„Erau culori vii: roșu, auriu și nuanțe de negru. Oul este un simbol al reînvierii. În tehnica încondeierii ouălelor la români culoarea neagră înseamnă eternitate iar roșul sângele. Nu știu însă semnificația lor în cultura germană", a mai spus Șendrea. Nici anul acesta, în noaptea de Paște profesorul nu se va despărți de oul moștenit de la bunici. Îl va pune tot pe masa din sufragerie pentru că, spune el, îi aduce noroc.

Nici nu se gândește să îl vândă vreodată și, așa cum au făcut și înaintașii săi, îl va lăsa moștenire fiului său. „Este cel mai de preț obiect din casă. Nu știu dacă mai există așa ceva în România. Nu are preț!", ne-a asigurat Eugen Șendrea.

CIFRĂ

1918

Acesta este anul în care oul de lemn pictat în motive populare germane a intrat în colecția familiei Șendrea.