Soarta generalului român care a eliberat Aradul. Medaliat, dar condamnat la moarte pentru crime de război
0Nicolae Macici, generalul care a eliberat Aradul de armata ungară de ocupație, în 21 septembrie 1944, a fost judecat pentru crime de război de Tribunalul Poporului, de la București.
Pedeapsa capitală primită de generalul Nicolae Macici, om de încredere al mareșalului Ion Antonescu, a fost comutată de Regele Mihai I în muncă silnică pe viață. A murit în închisoarea din Aiud, la mai puțin de șase ani de la eliberarea Aradului.
Despre toate acestea a strâns informații doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando, care nu lasă ca trecutul județului să piară. În ultimii ani, acesta a adunat date pe care le publică în diferite cărți, până acum sunt 20 la număr. Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.
Nicolae Macici (n. 7 noiembrie 1886 – d. 15 iunie 1950, Aiud) a luptat în ambele războaie mondiale și s-a remarcat în fiecare dintre ele.
După intrarea României în Primul Război Mondial a comandat o companie de mitraliori din Regimentul 41 Infanterie. A fost decorat în 20 aprilie 1917 cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, „pentru destoinicia cu care a rezistat (în septembrie 1916, n.n.) cu compania de mitraliere pe care o comanda, focului artileriei inamice, în pasul Merișor, înlesnind reocuparea poziției pierdute.”
După 1927 a fost la comanda Centrului de instrucție al Infanterie, iar din 1932 la comanda Școlii militare de ofițeri activi de infanterie din Sibiu, timp de doi ani.
În al Doilea Război Mondial a luptat atât pe Frontul de Est (iunie - noiembrie 1941), împotriva rușilor, cât și pe Frontul de Vest (august 1944 - februarie 1945), împotriva nemților și a maghiarilor.
În 1941 a respins atacurile sovietice din Delta Dunării. În august-octombrie 1941 a condus Bătălia de la Odesa, iar după victorie a coordonat represaliile ordonate de mareșalul Ion Antonescu. I-a raportat lui Antonescu, la 25 octombrie 1941, că a executat 13.000 de persoane, în mare parte evrei și comuniști. O parte dintre ele au fost spânzurate în spații publice (piețe sau străzi), alții au fost împușcați pe străzi. De asemenea, numeroase femei au fost violate și ucise. Este una dintre cele mai rușinoase, nedemne și crude episoade din istoria Armatei române, iar generalul Macici a fost comandantul ei.
Între 8 noiembrie 1941 - 12 februarie 1945, generalul Nicoae Macici a comandat Armata 1-a română, cu care a participat la campania anti-Axa. După actul de la 23 august 1944, generalul Macici a primit ordin să ocupe aliniamentul liniei de demarcație din Transilvania și să apere frontiera României din vest și sud-vest, Aradul și Timișoara. A contribuit decisiv la eliberarea Aradului și la împingerea trupelor maghiare dincolo de frontiera româno-ungară.
Maniera sa de comandă și rezultatele unităților Armatei 1 au fost citate prin ordinul de zi al generalului rus Ivan Managarov: „Unitățile române care acționează în cadrul Grupului de armate, oprind năvala trupelor germane și ungare, au acoperit înaintarea trupelor Armatei Roșii spre Câmpia ungară și au luat parte activă la cucerirea orașului Arad. În aceste lupte, unitățile și subunitățile române, în condițiuni grele de regrupare, au dat exemple de bărbăție și dârzenie și au îndeplinit cu cinste misiunea importantă ce li s-a încredințat. Pentru aceste brave acțiuni de luptă exprim mulțumirile mele generalului de corp de armată Macici și trupelor de sub comanda sa”.
„La sfârșitul lunii septembrie 1944, trupele lui Macici au eliberat orașele Beiuș, Salonta și Oradea de armata maghiară. Au luptat, apoi, în Munții Bükk, în Ungaria, și în Munții Javorina, în Cehia. Înainte de sfârșitul războiului, generalul Macici a fost rechemat în România, în 12 februarie 1945, și peste mai puțin de o lună a fost trecut în rezervă, la cererea rușilor. A fost acuzat că a comis crime de război pe frontul antisovietic”, spune Andrei Ando.
Procesul său a fost primul proces pentru crime de război, după al Doilea Război Mondial. În perioada 14-22 mai 1945, 38 de persoane au fost judecate de Tribunalul Poporului din București. Generalul de corp de armată Nicolae Macici a fost condamnat la moarte și degradare militară pentru masacrarea populației civile în zilele de 21-22 octombrie 1941 la Odesa și la Dalnic, și declarat „criminal de război”.
Peste o lună și jumătate, Regele Mihai I i-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață. Nicolae Macici a murit după cinci ani de închisoare, la 15 iunie 1950, în Penitenciarul Aiud.