VIDEO Scriitoare nigeriană, despre „păcatele“ poveştii unice: „Îi privează pe oameni de demnitate“
0Scriitoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie povesteşte, într-o prelegere TED, despre ce înseamnă poveste unică şi ce aduc pericolele stereotipurilor într-o povestire.
„Sunt o povestitoare. Vreau să vă spun câteva poveşti personale despre ce eu numesc „pericolul poveştii unice“, aşa şi-a început Chimamanda Ngozi Adichie prelegerea la TEDGlobal, în 2009. S-a născut în Nigeria într-o familie de clasă mijlocie, cum o spune chiar ea. Tata, profesor, mama, administrator.
S-a apucat de citit de mică. Crede că avea vreo 4 ani. Citea poveşti pentru copii, britanice şi americane. Pe la vreo 7 ani s-a apucat să scrie poveşti.
„Toate personajele mele erau albe şi aveau ochii albaştri. Se jucau în zăpadă, mâncau mere, şi vorbeau mult despre vreme, cât de frumos era că ieşise soarele. Asta în ciuda faptului că locuiam în Nigeria. Nu ieşisem niciodată din Nigeria. Nu aveam zăpadă, noi mâncam mangoşi nu vorbeam niciodată despre vreme, pentru că nu era nevoie. Personajele mele beau şi multă bere de ghimbir pentru că personajele din cărţile britanice pe care le citeam beau bere de ghimbir“, a afirmat scriitoarea nigeriană la TEDGlobal.
În timp a descoperit scriitorii africani. „M-a salvat de la a avea o singură poveste despre ce sunt cărţile“, adaugă ea. S-a dus la universitate în State unde a aflat care este percepţia americanilor despre continentul ei natal.
„Povestea unică despre Africa provine, în primul rând din literatura occidentală. Iată un citat din scrierile unui comerciant londonez pe nume John Locke, care a navigat spre Africa de vest în 1561 şi a ţinut un fascinant jurnal de călătorie. După ce spune despre africanii negri că sunt «bestii care nu au case»,scrie: «sunt de asemenea oameni fără cap, care au gura şi ochii în piept». Am râs de fiecare dată când am citit asta. Şi trebuie să-i admirăm imaginaţia lui John Locke. Dar ceea ce e important în scrierile lui este că reprezintă începutul unei tradiţii de a spune poveşti despre Africa în Occident“, mărturiseşte scriitoarea.
Concluzia prelegerii ei:
„Nu se poate vorbi despre povestea unică fără a vorbi despre putere. (…) Puterea nu înseamnă doar capacitatea de a spune povestea unei alte persoane, dar şi să faci din ea povestea definitorie a acelei persoane. (…) Povestea unică creează stereotipuri. Iar problema cu stereotipurile nu este că nu sunt adevărate, ci că sunt incomplete. Ele fac ca o poveste să devină singura poveste. (…) Mereu am crezut că este imposibil să fii cu adevărat interesat de un loc sau de o persoană fără să fii interesat de toate poveştile despre acel loc sau acea persoană. Consecinţa poveştii unice este aceasta: îi privează pe oameni de demnitate“.
Mai puteţi citi: