Destinul trist al autorului versurilor „Deşteaptă-te, române!“. Andrei Mureşanu a murit bolnav şi în mizerie

Creatorul versurilor care au dat naştere imnului naţional al României, „Deşteaptă-te române“, a avut parte de un destin trist. Poetul şi revoluţionarul Andrei Mureşanu a murit sărac şi bolnav, într-o vreme în care poeziile sale patriotice nu erau deloc căutate. A scris poezia „Un răsunet“ la Braşov, în primăvara anului 1848, iar poemul a devenit imn revoluţionar, fiind numit „Marseilleza românilor“.

Părintele imnului naţional al României a fost poetul şi revoluţionarul Andrei Mureşanu. Născut la Bistriţa pe 16 noiembrie 1816, Andrei Mureşanu a venit pe lume în familia unui arendaş sărac. A rămas orfan la doar câţiva ani de la naştere, după ce tatăl său, care avea în arendă o moară, a fost strivit de un car de argăseală. Din cauza problemelor financiare, ceilalţi doi fraţi ai viitorului poet nu au mers la şcoală. Unul a ajuns morar, iar celălalt, cântăreţ bisericesc.  

Pentru că a dovedit de mic copil înclinaţie către studiu, Andrei Mureşanu a fost singurul copil sprijinit de mamă pentru a urma o şcoală. Primele lecţii le-a luat de la un bătrân grănicer, Dănilă Doboş, din Valea-Rodnei. A fost înscris în 1825 la Şcoala Normală săsească din Bistriţa. A urmat apoi cursurile la liceul pianiştilor. În 1832 s-a mutat la Blaj şi a studiat doi ani Filosofia, apoi Teologia. La Blaj a legat o frumoasă prietenie cu George Bariţ. 

Când George Bariţ a părăsit Blajul pentru a se muta la Braşov, unde fusese numit la conducerea şcolii, acesta şi-a ajutat prietenul să îl însoţească la aceeaşi şcoală ca institutor. Andrei Mureşanu era student în ultimul an, iar Bariţ i-a obţinut dispensa de a intra în învăţământ fără a-şi fi terminat studiile. După finalizarea studiilor a fost numit profesor la gimnaziu. În primii ani petrecuţi la Braşov a început colaborarea cu ziarele locale. A scris poezii şi articole pentru ”Foaie pentru minte” şi ”Gazeta de Transilvania”. A intrat în cercul poeţilor din care mai făceau parte Ion Heliade-Radulescu, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu si Vasile Alecsandri şi a început să scrie şi el versuri.

Fruntaş al revoluţiei de la 1848

A fost unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848. În primăvara anului revoluţiei a scris poezia ”Un răsunet”, care a devenit marşul revoluţionarilor din Transilvania. După înfrângerea revoluţiei a fost nevoit să plece în Muntenia, alături de prietenul său, Bariţ. Luat prizonier de armata ţaristă, Andrei Mureşanu a petrecut următorii ani de după rezoluţie în nordul Moldovei. După eliberare s-a stabilit ca funcţionar la Sibiu. A continuat să scrie şi a colaborat cu gazetele vremii.

În 1855, fostul său profesor Simion Bărnuţiu îi propune să renunţe la munca de funcţionar şi să plece la Iaşi pentru a reveni la catedră. „Domnul meu - spunea el - chemarea mea ar fi să mă cuprind cu Pegasul, aspirând la Olimp, şi ca să o pot face aceasta bine, aveam trebuinţa de câteva peregrinajuri pe la pământul cel clasic, iar nu să vând participii, sau, mai rău, să traduc guvernului meu hârtii ciocoieşti, pe care consorţii mei nu le vor sau nu le pot descifra”, îi răspunde Mureşanu.

Singura carte de poezii nu s-a vândut

Poeziile patriotice cu caracter social nu i-au adus lui Mureşanu venitul necesar supravieţuirii. Ca să mai câştige un ban, a lucrat la traduceri, însă nici banii scoşi din traduceri nu i-au asigurat un venit decent. În 1861 a ieşit la pensie cu o sumă de bani prea mică pentru a-şi putea întreţine soţia şi copiii. La un an de la pensionare, publică primul volum de poezii ”Din poeziele lui Andreiu Murăşanu”, aceasta rămânând unica apariţie editorială din timpul vieţii. Cartea nu s-a vândut aşa cum s-a aşteptat Mureşanu şi problemele financiare s-au agravat. În ”Gazeta Transilvaniei”, în 1862, Iacob Mureşanu făcea apel către publicul român pentru a-l ajuta pe poetul sărac şi bolnav. În ajutorul lui Mureşanu a venit societatea ”Astra” din Sibiu care i-a acordat un premiu de 50 de galbeni pentru volumul de poezii. 
 

Pe 12 octombrie 1863, autorul poemului ”Un răsunet” murea la Braşov, în mizerie ”în urma unui morb nervos îndelungat". În urma lui a lăsat o soţie, un băiat în clasa a VII-a de gimnaziu şi o fetiţă de doar 11 luni.

„Proştilor, ce mai întrebaţi, îngropaţi-l şi tacă-vă gura”

Înmormântarea poetului revoluţionar a fost umbrită de un scandal. Enoriaşii bisericii ”Sf Treime” au protestat împotriva înhumării acestia în cimitirul ortodox, pe motiv că Mureşanu era catolic. Scandalul s-a stins după ce însuşi Mitropolitul Andrei Şaguna a intervenit: „Proştilor, ce mai întrebaţi, îngropaţi-l şi tacă-vă gura”.