Un sfert de secol de la desființarea Mocăniței, trenul-simbol al moților. A circulat pe Valea Arieșului timp de 87 de ani
0Mocăniţa a fost timp de aproape 87 de ani, în secolul 20, principalul mijloc de transport pentru moţii din Apuseni, pe ruta Turda-Abrud. Pe 18 februarie 2024 s-au împlinit 25 de ani de ultima călătorie a trenului cu ecartament îngust.
Mocăniţa a plecat în prima sa călătorie în 20 iunie 1912 şi a fost scoasă din uz în 18 februarie 1999. După desființare s-a reușit, la un moment dat, declararea ca monument istoric a traseului de pe teritoriul județului Alba, a clădirilor în care funcționau gările și a podurilor.
Din păcate, aproape toate clădirile au fost distruse, calea ferată îngustă dezafectată pe cea mai mare lungime și vândută la fier vechi.
Clădirea gării din Câmpeni, monument istoric, a fost cumpărată și transformată în pensiune. Podul de fier de la Câmpeni, tot monument istoric, este în stare avansată de degradare.
Se mai păstrează liniile intact doar pe aproximativ 30 de kilometri, între Lunca Arieșului și Sălciua și între Abrud și Câmpeni. Pe aceste rute au fost puse în funcțiune, în ultimii ani, trenuri care circulă vara în scop turistic. Repunerea mocăniței pe șine, pe tot traseul, a devenit o misiune imposibilă.
Linia îngustă avea 27 de staţii, din care 4 gări (Turda, Baia de Arieş, Câmpeni, Abrud) şi 23 halte: Turda-Transbordare, Mihai Viteazu (Sânmihaiu de Sus), Corneşti (Plăeşti), Moldoveneşti, Buru, Lungeşti Ocolişel, Vidolm, Ocoliş, Lunca-Poşaga (Lunca Arieşului), Sălciua de Jos, Sălciua, Brăzeşti, Sartăş, Muncel, Valea Lupşii, Hădărău (Hădăreni), Lupşa, Muşca, Gârde, Bistra, Podu Mijii şi Roşia Montană. Între Turda şi Câmpeni erau 22 de treceri la nivel cu cale ferată, cu şi fară barieră (majoritatea fiind fără barieră).
Până în anii 70, trenul era acţionat cu locomotive pe aburi. Evoluţia tehnologică a adus şi pentru moţi, trenuri moderne, echivalentul la scară mai mică a celor care circulau pe liniile normale. Acestea au fost ultimele trenuri care au circulat pe Valea Arieşului.
În ultimii ani de funcţionare, pe această rută circulau zilnic (dus-întors) trei trenuri cu două clase. Trenul parcurgea cei 94 km în circa 6 ore şi 30 minute, oprind în toate staţiile.
Exista o oprire mai îndelungată la Baia de Arieș, unde erau așteptați minerii care lucrau la exploatarea minieră de aur.
Trenul a devenit nerentabil pe fondul dezvoltării transportului auto, dar şi a scăderii activităţii agenţilor economici din Apuseni: exploatările miniere de la Baia de Arieş, Roşia Montană şi Abrud şi fabrica de prelucrare a lemnului din Câmpeni.