Sindicatul Viitorul Mineritului: ”La 1884 de ani de la prima atestare, Roşia Montană a intrat în moarte clinică”
0Sindicatul Viitorul Mineritului şi mai multe asociaţii din Roşia Montană au transmis o scrisoare deschisă prin care solicită găsirea unei soluţii pentru repornirea mineritului. Documentul a fost făcut public în contextul în care vineri, 6 februarie, se împlinesc 1884 de ani de la prima atestare a localităţii Roşia Montană.
Scrisoarea sindicaliştilor este adresată ”politicienilor şi guvernanţilor” şi este intitultă ”De ziua Roşiei Montane, localitatea este în moarte clinică”.
”La 1884 de ani de la prima atestare, Roşia Montană a intrat în moarte clinică, fără locuri de muncă, fără niciun viitor şi cu peste 1.000 de şomeri care mor de foame în căutare disperată de muncă în ţară sau în străinătate. Ne mor părinţii, ne pleacă copiii din ţară, ne zbatem fără vreo soluţie de la cei care au puterea să repornească mineritul. Noi chiar nu contăm pentru nimeni în ţara asta?”, afirmă semnatarii scrisorii.
Aceştia mai afirmă că vremea semnalelor de alarmă a trecut şi că, acum, doar constată că trăiesc într-o localitate moartă pe care nici măcar puterea de-a o aniversa nu o mai au. ”Comemorăm amintirea unei localităţi prospere, care trăia cândva foarte bine din minerit. Pe vremuri sărbătoream cu mândrie Ziua Minerului, acum minerii noştri sunt şomeri, nimic nu ne mai poate bucura, nu mai credem decât în Dumnezeu, căci doar bunul Dumnezeu ne alină durerea. Mulţi ne-au promis că ne ajută să putem munci iar în minerit, dar au fost doar vorbe goale. Singurii care au de lucru sunt activiştii de ocazie, aşa-zişii “salvatori” care, sub pretextul ecologiei, fac campanii din finanţări ascunse, ca în România să nu se mai dezvolte nimic. Nu vede nimeni că ţara asta nu mai are industrie, că locurile de muncă sunt tot mai puţine şi că mizeria şi disperarea în care trăim e tot mai mare? O parte dintre localnicii noştri au plecat în străinătate şi lucrează ca zilieri fără legătură cu pregătirea lor de mineri, dar sunt măcar mulţumiţi că pot să trimită nişte bani acasă la familie. Alţii, cei mai mulţi, numără lunile care au mai rămas din ajutorul de şomaj, caută în zadar de lucru şi se gândesc cu spaimă ce va urma când se va termina şomajul”, se susţine în scriosare. Pe lângă Sindicatul Viitorul Mineritului, afirmaţiile mai sunt susţinute de ONG Pro Roşia, Centrul de Resurse pentru Tineri Apuseni, Asociaţia Studenţilor din Roşia Montană, Asociaţia Edu Caleidoscop, Parteneriatul pentru Mediu Roşia Montană.
”Roşia Montană nu va rezista fără minerit, pentru că nicio altă activitate nu ajunge ca să dea de mâncare unei localităţi întregi. Prezentul nostru e tragic, iar viitor nu mai există pentru noi. Am fi vrut să îmbrăcăm haine de sărbătoare, dar în situaţia de neputinţă în care suntem doar doliul din suflet ne mai rămâne. Cei care doresc să blocheze mineritul în numele conservării istoriei dispreţuiesc tocmai istoria – ignoră faptul că Roşia Montană a intrat în cărţile de istorie datorită mineritului. Noi ne-am născut datorită mineritului şi avem credinţa că vom rezista prin minerit. Şi mediul, şi patrimoniul, toate au nevoie de minerit ca să se poată salva, dar mai ales oamenii! Dacă cineva mai are un dram de voinţă şi de putere, să dea drumul mineritului, să avem iar ce munci, şi vă asigurăm că vom ridica de la pământ zona asta şi o vom face iarăşi să prospere!”, se mai afirmă în scrisoarea deschisă.