Satele înființate de moți la granița cu Ungaria acum 100 de ani. Cum au apărut Horea, Scărișoara și Avram Iancu

Reforma agrară din 1921 a dus la apariția unor noi localități pe teritoriul României. Unele dintre acestea au fost înființate de moții din Apuseni, care le-au dat denumirea după satele de baștină pe care le-au părăsit.

Printre cei care au fost de acord să se strămute în schimbul împroprietăririi cu pământ au fost și sute de moți din zona Munților Apuseni.

Aceștia au plecat, în special, în zone din nordul țării, în apropiere de granița cu Ungaria. Moții strămutați au preluat denumirea satelor pe care le-au părăsit.

Astfel, moții din Scărișoara au înființat satele Scărișoara Nouă și Horea din Satu Mare. Locuitorii din Horea au populat o altă localitate din Satu Mare, în apropiere de Carei, căreia i-au dat numele marelui erou național al României. La fel a apărut și denumirea comunei Avram Iancu din județul Bihor, aflată, de asemenea, la granița cu Ungaria.

Prin reforma agrară din 1921 au fost expropriate peste 6 milioane de hectare, din care aproape 4 milioane de hectare de teren arabil, adică 66% din suprafaţa stăpânită de marii proprietari. Au primit pământ aproximativ 2 milioane de familii ţărăneşti.

Deși mulți istorici consideră că modul în care s-a realizat reforma a adâncit diferențele dintre țărani și marii proprietari, legea a avut urmări benefice pentru ţărănime, contribuind la dezvoltarea generală a ţării.

Scărișoara Nouă este un sat la comunei Pișcolt și are o populație de circa 400 de locuitori. Satul Horea este parte componentă a comunei Sanislav și are mai puțin de 200 de locuitori.

Istoricul comunei Avram Iancu din județul Bihor este atestat acum mai bine de 90 de ani sub numele de „Regina Maria”, când un număr însemnat de moți din Munții Apuseni au venit în sat unde au primit loc de casă, stabilizându-se în zonă. Localitatea și-a schimbat denumirea în Avram Iancu, în 1947.

Periodic comunitățile se vizitează și deapănă amintiri despre strămoșii lor. Aceștia n-au luat cu ei bunuri materiale, ci partea spirituală, identitară: graiul moţesc, tradiţiile, biserica şi tot ceea ce ţinea de specificul Ţării Moţilor.

Legătura dintre comunităţile înfiinţate acolo şi cei rămaşi aici a fost una permanentă, neîntreruptă. A existat tot timpul o vizită reciprocă între rudenii, iar în momente de bucurie sau de tristeţe, moţii şi-au fost alături unii altora. Ba, mai mult, în ultimii ani moţii de aici au participat de fiecare dată la hramul Mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul” din satul Scărişoara Nouă, ocazie cu care şi-au vizitat şi rudele. Recent, a avut loc o întâlnire a unui grup de copii moți din Apuseni cu cei de la câmpie.

Cântece patriotice pentru urmașii moților

Membrii grupului din Alba s-au cazat la mănăstire, după care, îmbrăcaţi în tradiţionalele costume populare, s-au deplasat la Muzeul Etnografic, intonând pe uliţele satului însufleţitorul cântec patriotic „Din Ţara Moţilor noi am venit!”.

În fruntea grupului au pășit doi pui de moţi purtând o cunună din cetină de brad care încadra portretul lui Avram Iancu, iar împrejur se aflau câteva obiecte specifice Ţării Moţilor: un tulnic, un ciubăraş, un tioc de răşină, un ştergar moţesc.

Delegația comunei din Alba a fost întâmpinată cu emoţie în curtea muzeului de un grup de copii şi câţiva săteni, iar apoi a vizitat muzeul în care erau expuse obiecte ce aminteau de traiul moţilor.

Activitatea a continuat cu o şezătoare moţească la Căminul Cultural Scărișoara Nouă, unde copiii moților Albei au prezentat câteva întâmplări adevărate culese de la bătrânii satului: „Povestea cu cojile de pâine”, „Cuptorul Todiţii”, „Şi noi avem pâine”, „Două veri şi numa o iarnă” etc. Totodată, au interpretat şi câteva cântece patriotice.

La rândul lor, gazdele au încântat cu un frumos program artistic şi, după ce i-au ospătat cu bunătăţi culinare, totul s-a încheiat armonios cu o tradiţională ţarină moţească. Apoi grupul s-a deplasat la biserica satului, unde au fost interpretate câteva pricesne, iar ulterior a vizitat zona de frontieră, o curiozitate pentru unii copii.

La întoarcere, după cina servită la mănăstire, oaspeții au vizitat şi muzeul mănăstirii, fiind impresionaţi de valoarea exponatelor. Astfel de întâlniri vor fi organizate și în anii următori.