Moartea unui veteran de război la 98 de ani. A fost patru ani prizonier la ruşi şi obligat la muncă în mină de cărbuni
0Veteranul de război, Ioan Străjan din localitatea Tiur, judeţul Alba, s-a stins din viaţă la vârsta de 98 de ani. Bărbatul care a luptat pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial şi a căzut prizonier la ruşi, a fost înmormântat duminică, 13 decembrie, cu onoruri militare.
Ioan Străjan s-a născut în pe 23 iulie 1922, în Tiur-Blaj, judeţul Alba. La rândul său, tatăl acestuia a luptat pe front în Primul Război Mondial.
La doar 22 de ani, pe 9 aprilie 1944, a fost urcat în tren şi trimis pe front. A luptat pe frontul de est, până când a căzut prizonierul ruşilor. În luna septembrie 1944, regimentul său a fost prins de ruşi şi timp de 4 ani şi 8 luni a fost ţinut prizioner lângă Doneţk.
Timp de trei ani a lucrat la o minele de cărbuni. După, timp de un an şi opt luni a fost pus paznic al lagărului în care era prizonier. Întors acasă, în 1949, Ioan Străjan a lucrat la o bancă, iar apoi la CFR. Ultimul său serviciu, înainte de pensie, a fost Combinatul Chimic Târnăveni.
Duminică, pe 13 decembrie 2020, acesta a fost înmormânat cu onoruri militare. Soldaţii prezenţi au executat mai multe focuri de armă în aer şi au împachetat drapelul României pe care l-au aşezat pe sicriul veteranului de război. La ceremonia militară şi religioasă a participat şi prefectul judeţului Alba, Nicolae Albu.
“Pe mine m-a încorporat în aprilie 1943 la Regimentul 82 Infanterie de la Târnăveni. Am fost puşcaş la puşca mitralieră ZB. M-au avansat fruntaş şi pus să instruiesc soldaţii. În aprilie 1944 ne-au dus pe frontul din Moldova la Petricani. Ruşii ne-au atacat cu Aviaţia, cu tunurile şi cu infanterie. Am rezistat! La un atac rusesc s-a blocat puşca mitralieră. Am schimbat ţeava şi am deblocat arma. Colonelul Gross m- a felicitat! I-am oprit pe ruşi.
Apoi am atacat noi. Artileria noastră i-a făcut praf, erau numai mâini, picioare şi resturi umane în tranşeele sovietice. Ne-am îngrozit! La 25 august 1944 am fost luaţi prizonieri. Duşi la Bălţi în Basarabia. Era frig, dormeam în gropi, unul lângă altul să ne încălzim.
Ne-au pus în bou vagon şi duşi în Lagărul 3 de la Krasna Luci. Eram mineri, galeriile de 70 cm. Gauream minerul, exploda dinamita şi îl puneam în vagoane. Mi-am rupt degetul. M-am vindecat şi m-au trimis înapoi. După un timp m-a prins tifosul, nu mai ştiam ce fac. Am visat că vine tata şi-mi aduce mâncare. 10 zile am stat în carceră, pe motiv că am ajutat o rusoaică în fabrică. Am stat numai 9 zile, polonezul care mă controla, a uitat o zi.
-Când ne daţi drumul acasă?
-Skoro domoi, adică, În curând acasă!, ziceau ruşii.
Am stat 4 ani şi o lună. În septembrie 1948 ne-au trimis acasă. Aici erau comuniştii, pe Rege l-au alungat. Ca să fi bun comunist, trebuia să minţi, să nu spui adevărul!”, spunea Ioan Străjan în urmă cu câţiva ani.