Instrumentul astronomic inedit aflat în colecția unui biblioteci celebre din Transilvania FOTO

Un instrument astronomic inedit, vechi de peste 200 de ani, se află în colecția Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia. Este vorba despre un octant, care servea la măsurarea înălțimii astrelor și a distanțelor lor unghiulare.

Octantul era folosit în trecut și în navigație. Numele de octant provine din latinescul octans, care înseamnă a opta parte a cercului, deoarece arcul instrumentului reprezintă o optime de cerc.

Denumirea de cuadrant reflectant provine de la faptul că instrumentul folosește oglinzi pentru a reflecta calea luminii către observator și, astfel, dublează unghiul măsurat. Acest lucru permite instrumentului să folosească o optime de tură pentru a măsura un sfert de tură sau un cadran.

„Faptul că în colecțiile Bibliotecii se află un asemenea instrument este o confirmare în plus a interesului uriaș pentru astronomie al Episcopului Ignatius de Batthyán și devotamentul său total pentru promovarea științei și a invențiilor spectaculoase ale acesteia în secolul al XVIII-lea”, afirmă reprezentanții Bibliotecii Batthyaneum.

La Alba Iulia a funcţionat unul dintre cele mai importante observatoare astronomice din Europa de Est, înfiinţat în urmă cu 228 de ani.

Institutul Batthyanian a cuprins iniţial observatorul astronomic dotat cu cea mai performantă aparatură adusă chiar din Anglia, tipografia în care se tipăreau cărţi de ştiinţa, religie şi manuale şi mai ales valoroasa bibliotecă ce trebuia să acopere toate exigenţele religioase, ştiinţifice şi culturale ale vremii.

În proiectul episcopului a fost riguros înscris şi programul iconografic şi decorativ al sălilor principale ale observatorului şi a bibliotecii. Istoria observatorului astronomic se întinde pe o perioadă de peste o jumătate de secol, din 1794 și până în 1861.

Observatorul era compus dintr-o sală mare traversată pe la mijloc de meridianul de 25 grade ca reper fix al calculelor astronomice.

Acesta este și astăzi marcat printr-un fir de oțel ținut în tensiune de o greutate de plumb, care traversează toată sala mare. Din aceasta se putea ieși pe o ușă impozantă, iar cu ajutorul unei scări în spirală se urca spre un hol cu ferestre care făcea legătura cu alte trei camere, în care existau diferite instrumente astronomice sau meteorologice.

Clădirea avea și două turnuri. Unul conținea instrumente astronomice, iar celălalt o cameră obscură. Lipit de unul dintre pereții sudici se afla un qvadrant de perete.

În sala mare se afla un quadrant mobil, cu roți, dar și diferite telescoape newtoniene, instrumente de citit (tuburi) dolandiene, acromatice și gregoriene. După anul 1861, spațiul sălii observatorului a fost regândit ca un muzeu de curiozități.