Element decorativ, vechi de 2.000 de ani, descoperit la Alba Iulia. La ce utilizau romanii imaginea Gorgonei Medusa

Arheologii din Alba Iulia au făcut recent o nouă descoperire spectaculoasă pe un șantier din zona centrală a municipiului. Este vorba despre un antefix cu reprezentarea Gorgonei Medusa, folosit de romani la acoperișuri.

Descoperirea a avut loc pe un teren unde se desfășoară de mai multe luni un proces de descărcare arheologică în scopul realizării unei investiții private. Este vorba despre o așezare civilă din zona se sud-est a fostului castru roman de la Alba Iulia.

Aici a fost scos la suprafață, anterior, un drum roman foarte bine conservat, precum și o locuință civilă cu un sistem de încălzire prin pardoseală (hipocaust).

În zona cercetată a existat o zonă rezidențială importantă în Apulum, așezarea civilă a castrului legiunii a XIII-a Gemina/Municipium Septimium Apulense.

„După olanul de ventilație ornamental (coșul de fum roman), ne-am bucurat să descoperim un antefix cu reprezentarea Gorgonei Medusa, un tip specific pentru Apulum, așa-numita Medusa Apulensis. Fața ei rotundă, cu pomeții proeminenți și privirea ascuțită, este încadrată de un păr bogat în care mișunau șerpi veninoși. Potrivit mitului, Medusa a fost transformată într-o fiinţă monstruoasă pierzând tot ce era mai de preț: statutul în societate și frumuseţea”, spune arheologul Anca Timofan, coordonatorul lucrărilor.

Potrivit istoricului, adevărata poveste a Medusei începe însă după blestem, când devine magică, deci foarte puternică. „Reprezentările capului protector al Gorgonei Medusa (gorgoneion) erau extrem de populare în lumea greco-romană, atât în mediul civil, cât și în cel funerar sau militar, de fapt, peste tot unde superstiţiile și teama de nenorociri sau deochi (oculus malignus) determinau utilizarea simbolurilor care fereau de rău (apotropaice). Astfel, nu este întâmplătoare apariția chipului ei și pe antefixe”, completează arheologul.

Aceste elemente decorative, fixate la capătul unui șir de olane pe acoperișurile templelor sau ale caselor, erau foarte variate ca forme și reprezentări, fiind deja utilizate de greci, de etrusci sau în spațiul micro-asiatic. Pentru Dacia romană, Apulum deține recordul ca număr și tipologie.

În ansamblu, materialul arheologic scos la suprafață în zona studiată este format din ceramică romană, monede, piese de mobilier, ace din os și bronz, un fragment de stucatură și, mai ales, fragmentele de mozaic care constituie descoperiri foarte rare.

„Drumul roman a fost surprins pe toată lungimea terenului, este orientat E-V și a fost amenajat și reamenajat sistematic din plăci mari din gresie. Lățimea drumului este de cinci metri, fiind încadrat între două ziduri (borduri) prevăzute cu mici contraforți. Lângă drum se desfășoară clădiri romane din care s-au păstrat o parte dintre ziduri și, mai ales, diverse pardoseli cu pavimente amenajate în tehnici specifice romane: opus sectile (elemente de paviment în formă de romb sau pișcot), opus spicatum (elemente în formă de L așezate în spic), opus tessellatum (mici cubulețe - tesserae - care formează un mozaic)”, arată reprezentanţii Muzeului Unirii din Alba Iulia.